Gata, în sfarșit am plecat. Abia așteptam să ajung la mare. Negruțu încă nu știa unde mergem dar îi place cu mașina. Mi-am terminat treburile în Slobozia și mă îndreptam spre Medgidia pe la Hârșova. Într-o pădure a început să sune detectorul de radar.
“Ce-o fi cu radarul în mijlocul pădurii?” mă întreb reducând viteza pe la 70 km.
Nu mai durează mult și apare și mașina poliției pe dreapta. Erau doi polițiști, unul sprijinit de mașina lor. Când am ajuns aproape în dreptul mașinii poliției, unul dintre ei, un băiat tânăr, îmi face semn să opresc.
Ãsta mi-a văzut detectorul de radar, lasă că o să ai o surpriză” îmi zic, oprind mașina cât mai pe marginea drumului.
Negruțu s-a trezit și s-a ridicat în picioare pe scaun să vadă ce se întâmplă.
- Hai Negruțu, că ai treabă.
I-am desfăcut hamul care-l ținea ca o centură de siguranță de scaun, am deschis geamul de la mine și mi-am căutat actele în geantă lipită de scaun, în timp ce polițistul se îndrepta tacticos spre mașină.
În secunda unu, polițistul ajunge lângă portiera mea și apucă să spună doar:
- Plutonier…
În secunda doi Negruțu a sărit ca un arc peste mine, pe jumate în afara geamului și a sărit pe polițist.
Polițistul speriat s-a dat un pas înapoi cu mâinile în sus. Eu l-am luat pe Negruțu de zgardă și l-am împins înapoi pe scaunul lui, strigând la el să fie cuminte.
- Vai, vă rog să mă iertați domnu plutonier, cățelul ăsta al meu e un needucat.
- Vă rog să-mi dați actele la control, zise pe un ton dur, aranjându-și hainele care i s-au ridicat în sus. Îi întind actele, dar cățelul nu se liniștește, îl mârâia și lătra mai rău ca prima oară.
“Mai bine că latră tot timpul, imi spun, să nu creadă că l-am asmuțit eu, ha ha ha, hi hi hi”
- Centură aveți?
- Am, are și cățelul, îi răspund deja iritată că-mi caută nod în papură.
- Văd că aveți taxă de drum…RCA…detector de radar.
- Am și revizia… am făcut-o ieri.
- Câinele este al dumneavoastră? Unde mergeți? mă întreabă, aruncându-i fulgere din priviri lui Negruțu.
Cățelul a început iar să-l mârâie, simțindu-se privit de polițist.
- Negruțu…taci din gură, îi spun cățelului după care mă întorc spre polițist:
- Este bodigardul meu, mă duc până la Medgidia cu treburi.
- Este “ badigard”-ul dumneavoastră spuneți? Þine să mă corecteze.
- Da, este cam sălbatic, nu prea este ieșit în lume, dar stați liniștit are analizele la zi.
- Ha, ha, ha, râde polițistul, bine doamnă numai să nu turbeze câinele.
“Mie mi-e teamă să nu prostească” îmi spun, zâmbindu-i tâmp.
- Sunteți haios, îi zic cu același zâmbet pe față.
Fâstâcindu-se îmi întinde actele, dar cu teamă să nu-i “capseze” mâna, Negruțu.
În acel moment Cățelul începe să strănute.
- A răcit, spuse el.
- Aa, nuu, cred că e de la filtru de polen. Ieri trebuia să-mi schimbe și filtrul de polen.
- Bine doamnă, sunteți liberă, vă urez drum bun.
“Liberă? E nu zău!” îi spun în gând, iritată.
- Negruțu.. trebuie să sunăm la service. Să vedem dacă au filtru de polițist, îi zic cățelului, demarând de pe marginea drumului.
Am ajuns în camping pe la ora 16. Mă dau jos din mașină la intrare, la recepție și nebunu de Negruțu începe să latre prin geamul deschis al mașinii la un cățel mic aflat în ușa de la intrare.
Cățelușul se sperie și fuge înăuntru, se oprește brusc și alunecă pe parchet lovindu-se de perete. Când mă uit mai bine la el săracu era tuns și avea o rană pe spate.
- L-a mușcat un câine mai mare, de-asta e speriat, îmi spune administratoarea campingului.
- Mi-am dat seama, răspund.
- Ce rasă este cățelul dumneavoastră? Mă întreabă doamna.
- Metis labrador cu lup, îi zic.
- Ar fi bine să-i pune-ți botniță, sunt mulți copii mici în camping. Să nu vă reclame vreun părinte și să ne trezim cu poliția aici.
- Am botniță și o să-i pun. Femeia avea dreptate, botnița de fapt le dădea siguranță că nu poate să muște.
Mi-am luat cheile și am plecat spre mansarda mea. Abia așteptam să mă trântesc în pat. Eram frântă de oboseală și mă durea rău piciorul.
Dar n-aveam de unde să știu că n-am să mă odihnesc prea curând.
Cu ultimele puteri îmi scot bagajul din mașină și mă urc sus, binențeles cu Negruțu după mine cu botnița pe bot.
Aveam două chei, una de la cameră și una de la baie. Încerc să deschid ușa de la cameră, nu merge. Trag de ușă spre mine, sucesc de cheie și gata, se deschide.
Mi-arunc bagajele și mă trântesc pe pat. “Ce bine e la orizontală” îmi spun.
Trebuie să merg la baie și mi-e foame, toată ziua am mâncat doar pufuleți.
Mă ridic și mă duc la baie cu cheia în mână.
O bag în butuc, o sucesc în timp ce împing de ușă, nimic. Trag de ușă și sucesc cheia, nimic. Offf, nu mai pot să țin, fac pe mine, ce bine de tine Negruțu.
- Hai Negruțu să facem pipi la toaleta din camping, vino aici, nu pleci fără botniță.
Mă duc și la autoservirea din camping să văd ce au de mâncare. Mai aveau ceva grețoșenii cu sosuri de la prânz.
- Veniți la ora 18, acum pregătim cina: grătar cu cartofi și salată.
Nu se poate, nu mai pot, sunt frântă de oboseală, abia mă târâi, off.
Mă duc la recepție să le spun că nu pot deschide ușa de la baie.
Doamna îl trimite pe meseriașul campingului împreună cu un bodyguard ca să-mi deschidă ușa.
- Dar soțul dumneavoastră nu poate deschide ușa?
- N-a mai putut și s-a dus la femei…că la bărbați era ocupat.
- Ha, ha, ha, râdea nenea.
Pentru Negruțu râsul omului însemna că ridică tonul la mine, așa că a început să latre la el.
- Vai doamnă ce câine rău aveți, păi dacă puneam mâna pe dumneavoastră îmi rodea mâna?
- Așa e, dup-aia trebuia să mergeți la abator.
- Să-mi pun o copită?
- Nu…o labă.
- Când ajungem sus, omul ridică de ușă în timp ce sucește cheia în butuc, și ușa se deschide.
- Ei, uite la asta nu m-am gândit, am împins, am tras dar să ridic de ea, nu mi-a trecut prin cap.
După ce pleacă omul, intru la baie să mă spăl pe mâini. Fără să ating polița de sticlă aflată sub oglindă, mă trezesc cu tija din marginea ei căzându-mi peste mâini.
Numai în România se poate întâmpla așa ceva.
Strâng lenjeria de pe patul celălalt și pun o pătură adusă de mine.
- Hai Negruțu, treci în pat.
Se urcă Negruțu în pat la el și eu în al meu. Simțeam că mi se dezintegrează piciorul de durere și se învârtea totul cu mine de oboseală. Nu mai vroiam nici să fac duș, nici să îmi dau piciorul cu cremă. Îmi doream doar să dorm. Mă pun în pat și nu apuc să închid ochii că aud “vecinii” de la camera de vizavi-care probabil atunci sosiseră și ei, cum se chinuie să deschidă ușa la camera lor. Bărbatul înjura și trăgea și împingea de ușă iar nevastă-sa îi dădea indicații prețioase: “trage mă de ușă, împinge…așa…”
“Ridică mă de ușă” îi spun în gând. În sfârșit a reușit, pot să dorm.
Sună telefonul…nuuu, nu se poate.
- Da Tali. (Tali e prietena mea cea mai bună.)
- Ce faci? Ai ajuns? Mă întreabă.
- Da, îi povestesc în mare cum a decurs ziua.
- Gata Tali, nu mai pot nici să vorbesc de oboseală, vorbim mâine, pa.
Dorm vreo două ore și îl sun pe R.
- Ce faci? Îl întreb
- Uite spăl pe aici, îmi răspunde.
- Nu vin la tine. Sunt în camping.
Am simțit că vestea a picat ca un trăsnet, dar nu aveam ce să-mi reproșez.
- Mâine vrei să mergi la plajă, așa-i?
- Da, așa aș vrea.
- Am înțeles, nu ești singură.
- Nu, nu sunt singură. Sunt cu Negruțu, ha, ha, ha, hi, hi, hi. Dar mâine seară aș vrea să ne întâlnim să povestim.
- Bine, vorbim mâine, pa.
Aveam o presimțire că R nu va suporta să ne întâlnim ca simpli prieteni.
Negruțu se dă jos din patul lui și vine de se întinde pe covorul de lângă patul meu.
- Of, Negruțule- întind o mână și-l mângâi pe cap, băiatul meu, tu ești cel mai iubăreț dintre căței.
Am adormit cu ușa deschisă la balcon ca să aud valurile mării și să intre miros de sare în cameră.
Dimineață pe la 8 m-a trezit Negruțu. Chițăia la urechea mea, vroia afară să facă pipi. I-am pus botnița cu forța și l-am lăsat afară până m-am îmbrăcat.
După ce-mi beau cafeaua ies afară și-l strig pe nebunu. Vine repede și se sterge cu botnița de pantalonii mei, așa face ca să-i dau botnița jos.
- Boule, uite ce m-ai murdărit, ți-ai băgat botnița prin toate căcaturile și acum te ștergi de mine.
- Îi dau botnița jos, mănâncă bobițe de-ale lui, bea apă, se pune jos și se linge la unul din picioarele din spate. Mă uit să văd ce are: avea o rană…era mușcat.
- Vai Negruțu, de acum nu mai pleci fără mine, off.
M-am dus pe plajă într-un loc mai izolat pentru că nu-mi place aglomerația și Negruțu are nevoie de spațiu de joacă.
“Ce bine e să stai să n-ai nici o grijă și să te bată soarele și valurile.” îmi spun.
I-am aruncat lui Negruțu bidoane de plastic în apă, că deh erau destule prin apă și pe plajă. În timp ce-mi aducea unul eu îi aruncam altul și ar fi ținut-o tot așa dacă nu oboseam eu.
Nici dacă va mai trece o sută de ani nu vom învăța să ne strângem gunoaiele.
Pluteau în apă bidoane de plastic, cutii de bere, un tampon și uite și 10 lei.
- Uite Negruțu ce am găsit! Vine el repede chițăind, să-i dau și lui. Nu e de mâncare, cu ăștia cumpărăm mâncare.
Îi iau sperând să nu fie nici o legătură între bani și tamponul always care plutea pe lângă mine.
În dreptul meu vin să se bălăcească trei corturărese frumoase foc. Erau niște copile și eram sigură că sunt măritate și au și copiii. S-au băgat în apă îmbrăcate cu fustele lor lungi și înflorate. Săreau în valuri iar când oboseau se trânteau unde apa era mică.
În timp ce mă jucam cu Negruțu în apă, mă urmărea cu privirea de pe malul apei un băiat cam la 30 de ani. Își pusese prosopul aproape de cearceaful meu.
Deja mă agasa, se uita în ochii mei și vroia să intre în vorbă cu mine.
“Ãsta a venit la agățat” îmi spun.
Mă pun pe cerceaf cu Negruțu și apare și el lângă mine și-mi spune:
- Îmi place de dumneavoastră, sunteți drăguță.
- Mie nu, îi răspund tăios.
- Ce directă sunteți. Sunteți măritată?
- Da, soțul meu e puțin…dus. Ai venit la agățat?
- Da, dar nu e nimic pe aici. Mi-a spus un băiat să mă duc la Vama Veche.
- Sau Costinești, îi spun.
În acel moment îmi sună telefonul.
- Da, Tali.
- Ce faci? Cum e?
- Bine, cu excepția la unu care vrea să mă agațe.
- Lipește-te. Arată bine? Mă întreabă Tali.
- N-am venit să mă lipesc, dar dacă vrei vorbesc pentru tine, stai să-l întreb.
- Nuuu, nu vreau.
- Gata, a plecat, l-am trimis la agățat în Costinești.
- Lasă că te întâlnești deseară cu R. Să te îmbraci frumos.
- Tu Tali, ți-am spus că mi-a trecut. Cred că ajunge doi ani de minciuni și speranțe deșarte.
- Păi eu de când ți-am spus. Þi-ai pierdut vremea.
- Nu cred că va vrea să se întâlnească cu mine și să mă accepte ca simplă amică.
L-am sunat și nu-mi mai răspunde.
Nu mai durează mult și mă sună Mari. Mari are cel mai cald suflet din lume. Îi face o mare plăcere să-ți dăruiască numai să te știe fericită.
- Servus Lili. Vezi să nu stai după 12 la soare, au zis la TV că sunt radiații.
- Nu stau Mari, stau în apă cu Negruțu.
Uite am găsit un căluț de mare, dar e mort- I s-o trage de la tamponul care plutea în derivă căutându-și stăpâna. Negruțu plânge să-i dau lui căluțul să se joace, mă duc că intră soarele în nori. Te pup, pa, pa.
- Hai Negruțu în apă. El abia așteaptă, numai în apă ar sta, dar să nu-i fac baie.
Surpriză: pe malul mării trece Carmen de la bancă cu prietenul ei.
- Ce faci Lili? Ești singură?
- Nu, cu Negruțu.
Off, de ce trebuie să intru în rândul vostru? Deocamdată îmi e foarte bine așa și nu-mi pasă de ce credeți voi.
- Ia să văd Negruțu, vii să mă salvezi? Mă bag în apă și mă duc cât mai în larg.
“Ce bine e când valurile îți lovesc fața dar rămâi cu picioarele bine înfipte pe fundul mării”
Negruțu de pe mal se uită lung la mine dar nu îndrăznește să vină și el. Când apa îmi ajunge la gât, mă opresc și încep să țip disperată:
- Negruțuuuu, ajutoooor. Negru nu-și ia ochii de la mine dar nu se mișcă din loc. Mai încerc de câteva ori:
- Negruțuuuu. El se bagă puțin cu labele în apă și se întoarce înapoi pe mal, fixându-mă iar cu privirea.
Mă întorc înapoi la mal și cățelul țopăie fericit că am ajuns cu bine.
- Bine mă Negrule, de ce nu vii să mă salvezi? Gata, nu mai vorbesc cu tine.
Mă așez pe cearceaf la soare și Negru, parcă încercând să mă împace, se pune alături de mine.
Îi pun lesa, ca să fiu sigură că nu-mi face vreo surpriză.
La un moment dat aud două fete certându-se. Deschid ochii și mă uit la ele.
Când ajung în dreptul meu încep să țipe și să se împingă. Negru începe să latre și dacă nu l-aș fi ținut, sărea pe ele.
- Þine-ți-l doamnă bine să nu ne muște, spune una dintre ele.
- Dacă vă mai certați, îi dau drumul. Fetele pleacă val-vârtej îndreptându-se spre Mamaia.
După-amiază, soarele intră în nori și cerul începe să se înegrească dinspre est.
- O să vină furtună mare Negruțu. Hai să mergem până în oraș să-ți cumpăr bobițe și o minge care plutește.
Când am plecat din camping a început să picure. Mi-era groază, aveam drum lung până la Praktiker iar în Mamaia era foarte aglomerat, se înainta greu.
N-am găsit minge pentru Negruțu și i-am luat un arici de cauciuc. Când am ieșit din magazin începuse potopul, până la mașină m-a udat leoarcă.
- Uite ce ți-am cumpărat. Dar el era așa de obosit după ziua de azi că a deschis un ochi, a văzut că sunt eu și s-a culcat la loc.
Ploua așa de tare de parcă pompierii turnau apă cu furtunul pe parbrizul meu. Nu vedeam la un metru în față. Pe șosea apa era de vreo 30 cm și roțile mașinii o ridica în sus, aproape atingând parbrizul. Vântul a rupt un panou de pe margine, aruncându-l cu forță pe șosea. M-am rugat să ajung cu bine înapoi.
M-am gândit cu milă la familiile cu copilași mici din camping care veniseră cu cortul.
Când am intrat în camping, furtuna nu se oprise, tuna și fulgera iar doamnele de la recepție scoteau apa din recepție cu măturile. Mă uit de o parte și alta a aleii și îi văd pe cei din corturi adăpostiți în mașini. Off, chinul de pe lume.
- Hai Negruțu, dă-te jos. Ploua așa de tare că nici cum nu vroia să se dea jos din mașină
- Hai mă că nu eu îți fac duș.
Când am intrat în cameră curent ioc. Doar fulgerele de afară lumina încăperea.
Sună telefonul. Era Tali.
- Servus draguța, ce faci?
- E dezastru, m-a prins furtuna în oraș, tună și fulgeră și apa e de-o jumate de metru și nu e nici curent.
- Ști de ce te-am sunat? Mă întrebă Tali.
- Ce-ți mai debitează bibilica?
- Mâine, când vii acasă n-o iei și pe Cami? Este la o mănăstire în Techirghiol.
- Care Cami? Aia care a fost cu voi la Colții Chiliei? Păi nu spuneai tu că v-a făcut fițe și figuri pe acolo? Vrei să-mi facă și mie program? Crezi că suportă să-i sufle câinele în bot? Și-n afară de asta în mașină e plin de păr.
- Aa da, am uitat că ești cu câinele.
- Și dacă nu eram cu Negruțu n-o luam. Nu vreau să-mi facă nimeni program și să mi strice ziua.
- Auzi Lili? Dar de ce nu i-ai spus lui Vasi să vină cu tine la mare? Sigur ar fi venit.
- Tali, tu de ce vrei să-mi rezolvi permutările și combinațiile?
Vezi! Mulți vin la mare ca să se simtă liberi, să facă ce n-au voie acasă, în orașul lor. Eu vreau doar să mă relaxez și să fac ce vreau. Eu vreau doar liniște și n-am de gând să-mi complic existența.
-Bine, bine. Ai vorbit cu R? mă întreabă Tali.
- Off. Și-a închis telefonul. Bănuiam că așa o să facă.
- Mai mergi la plajă, mâine, înainte să pleci?
- Aș vrea dacă se îndreaptă vremea, deși m-a cam ars soarele. Mai sună cineva. E Vasi, hai că mai vorbim, pa.
- Servus Vasi, ce faci?
- Uite pe-acasă. De ce nu mi-ai spus că mergi la mare? Poate că veneam și eu.
- Să ști că nu m-am gândit. L-ai fi suportat pe Negruțu?
- Ei, nu mai luai câinele, te păzeam eu.
- De cine? De tine? Ha, ha, hi, hi. Mai vorbim când ajung acasă. Pa, pa.
A doua zi dimineață cu toate că cerul a început să se însenineze, unii se pregăteau de plecare. Bălțile din camping erau singurele urme ale furtunii de ieri noapte.
La ora 9 dimineața soarele strălucea pe cer iar plaja era plină de lume.
- Negruțu, hai la plajă. Unde ți-e ariciul? Mai avem câteva ore să ne bălăcim în mare.
Apa nu se răcise iar soarele începuse să ardă. M-am jucat puțin cu cățelul până au venit niște fetițe de pe plajă, atrase de firea lui jucăușă.
Le-am lăsat pe fete să se joace cu el și m-am întins puțin la soare. Cam după un sfert de oră deschid ochii să văd ce face cățelul. Negruțu nu mai era în dreptul meu, un nene îi arunca ariciul în apă, puțin mai încolo, spre camping. Pun iar capul jos și închid ochii. La un moment dat îl aud pe Negruțu plângând. Mă ridic de jos speriată și mă uit după el să văd ce s-a întâmplat. Își căuta disperat ariciul pe marginea mării.
- Negru. Unde-i ariciul? Îl întreb.
Începe și chițăie căutând disperat ariciul. Îmi arunc privirea spre bărbatul care se jucase ultima oară cu el. Râdea cu satisfacție, janghinosul.
De ciudă, a început să sape o groapă după care, nervos, a luat un bidon și a început să-l roadă.
Janghinosul și cu un nene mai gras au venit mai aproape de el.
- Da mă. Uite că a făcut bidonul zdrențe. Extraordinar! Zice grasul.
După ce i-am străfulgerat cu privirea, s-au simțit și au plecat.
“Janghinosul nabii, ce-ai avut cu câinele să-i ascunzi jucăria?” îl întreb în gând.
- Lasă Negruțu, îți cumpăr o minge când ajungem acasă.
Pe când îmi suiam bagajul în mașină sună tata.
- Ce face Negruțu, mă întreabă tata.
- E aici cu mine, ne pregătim de plecare.
- Mamă-ta era îngrijorată să nu se piardă Negruțu.
- E cum! Nu pleacă de lângă mine, îi răspund.
Cu cât înaintam spre casă vremea era tot mai urâtă, ploua și era frig. Negruțul a dormit mai tot drumul, era frânt de oboseală.
Când am ajuns la părinții mei, i-am spus mamei:
LA MULÞI ANI MAMI ȘI-ÞI MULÞUMESC CÃ MI-AI DAT VIAÞÃ.