Dimineața asta miroase a carne
de tun
ar putea fi la fel de bine un medic
îmi ridică pleoapele pe rând constată
ora decesului
atâtor vise tăind ochiul în acheron


M-am trezit cu senzația că e ultimul ceas în care
mi-e dat să fiu om
sau clește
de scos dinții somnului


îmi iau la subsuoară umbra
forma asta pură de întuneric care împăturește
frigul


Omul
îmi deschide portiera vorbește politicos
despre singurătate
cu sfințenie
ca și cum ar spune despre ghetsimani
în care moartea grădinărește

eu tac. În retrovizor
sufletul meu este încă

verde
într-o buturugă de pământ

ca un ucigaș de rând