Nu mai am întrebări, nu vreau răspunsuri
Nu mai încerc să cred adevăruri, despicate,
Despre aprinse iubiri sau reală libertate,
Despre incinse trăiri , despre rece moarte.

Nu mai vreau răsărit, nici deșarte apusuri
Când zborul e frânt de prea multe săgeți,
Când visul devine coșmar, și- l repeți,
Când final e începutul pe care- l regreți!

Nu mai știu intrisec să-mi despic
Ființa-mi pâtrunsă de umbre,
Tenebre lumini în colțuri sumbre
Oaze deșertice-n tundre!