Noaptea trecută am simțit
un dinte-nfipt în umbra mea,
conturul ei se tânguia
spumos, incert și răzvrătit.

Tăioasă, lama de cuțit,
barbar pătrunsă-n interstiții,
îmi sfârteca mai vechi ambiții,
sălbatic și neistovit.

Bucăți de carne sângerie
împrăștiate-n întuneric,
se înfruptau din albul sferic
al unui vis în agonie.

Psihotic, vocile-mi strigau
într-un febril, acut, delir
să fug...și fără să respir,
abisului să mă predau.


31 iulie 2009