agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-12 | | Se pare că unul din marii noștri critici literari contemporani a făcut o pasiune ciudățică pentru un confrate mai tânăr de la Cluj. Se spune că cei doi s-au întâlnit anul trecut la mare (Marea Neagră, n.n.) unde au pus la cale una din două: 1) ori criticul și-a menținut debordanta poziție (cea în care îl făcea cu ou și cu oțet pe mai junele autor), ori 2) au pus de-o tainică înțelegere, respectiv, ilustrul îl beștelește în continuare pe mai puțin ilustrul, reclama, chiar negativă fiind, totuși, reclamă numindu-se. Dincolo de aversiunea (sau afecțiunea?) etalată de distinsul malaxor de valori din București, se întinde o listuță de autori care provoacă insomnii nobilului stindard critic român: Aurel Udeanu, Daniel Săuca, Gelu Bogdan Marinescu și, cu voia Dânsului, subsemnatul. Asta doar din ce știu eu. Curios devine faptul că Flavius Lucăcel, despre care este vorba aici, a apărut a doua oară la rubrica „Pe alături” din „Ziarul financiar”, ceea ce ar trebui să-i dea o aură de inegalabil mister. Nonconformistului autor – am putea noi, (cei omiși de la a doua venire a explozivului critic), să-i punem o pancartă la gât și să-l trimitem să păzească treptele „României literare”, pre carele picioarele unui Nicolae Manolescu (entitate din ce în ce mai cețoasă) le calcă rareori și aproape în derâdere? N-avem cum. Numai de facem o fundație care să-i sponsorizeze magicul efort. Dragii mei, acestea fiind spuse, mai „iezistă o ixplicațe”: lăsat de izbeliște printr-o Românie de rahat (vorba lui Patapievici, pre carele l-a și „lansat” anul trecut la Târgul de carte „Gaudeamus” de la București), incomensurabilul nostru controlor de puls valoric al scriitorilor (noștri, desigur), devine din ce în ce mai singur. Și-atunci, disperat, obișnuit cu faimoasa audiență de prin ’68-’70, când se îmbârligau fastuoase ape literare pe la aceeași „Românie literară”, dă dovadă, în zilele noastre, de o interesantă „autodepășire”: ne freacă la melodie pe noi, ultimii amărâți ce n-au cerșit încă bani de la USR. Mai că-mi vine să-l alătur unui alt ilustru contremporan de la „Euphorion” (revistă de cultură din Sibiu), care se „autodepășea” cu sârguință pe vremea când filmam condițiile precare ale sediului lor. Iustin Panța (Dum- nezeu să-l odihnească în pace!) a murit între timp. Dumitru Chioaru e șeful guvernului „Euphorion”, așa cum voia de multă vreme. Dumitru Chioaru s-a „autodepășit”. Alex Ștefănescu de ce nu? Și cum să nu fie posibilă această alăturare? Unul a scăpat de Nicolae Manolescu, celălalt de Iustin Panța.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate