Fluturi albi alergau pe calea ferată,
Mâini de foc prindeau păsări în instantanee,
Primăvara urla dintr-o lună pătrată
Erai tu, eram eu... jumătate femeie.

Apoi iarna desculță a luat trenul spre tine
Către cine, știa, nu știa către ce
Prietene, spunând des cuvinte puține,
Două umbre priveau "întuneric TV"

Casa noastră cu geamuri și uși de visare
A stat goală în anii cu vânt ce-au urmat
"Da, da' când?!" pe șoptite-a rostit o chemare
Și sunt eu și ești tu...pe jumate bărbat.