Nu știm cum a început. Cer solzos
golindu-se de greutatea-i de îngeri de dumnezeu de
privirile noastre bătătorite
de noapte și zi
abia mai avem loc pe stradă unii de alții
Câteodată facem liniște
Toate zborurile au fost anulate pescăruși la fel de abătuți
în pașii atâtor necunoscuți
în lift pe pervazul din dormitor în visele noastre
apoase
Iar eu ascund lucruri de tine
câteva amintiri o scrumieră un întuneric doar al meu
orice ce mi-ar putea servi drept căluș
Iar tu îți faci rugăciunile
din picioare
din mers
din obișnuință
ca o nevoie biologică


Din când în când facem liniște
doar ca să auzim curgând din noi
bolborosit
urletul