pe dinăuntru
suntem niște păianjeni
cu sângele uscat
picioarele din spate
nu mai ajung demult unul în ziua celuilalt

actorul de aseară era fericit
își lăsase pielea în mâna mea
gândea că gestul nu atinge
doar sfârșește ce nu poate spune sufletul

am tot acum
alți pași o altă pânză pe care să joci
un pământ unde fiecare ninsoare
va cădea perfect în locul ei

ca o culoare care-și caută anotimpul în oameni