E atât de cald, încât simt că mă sufoc. Nici nu mai pot să gândesc. Nicăieri în casă nu îmi găsesc locul unde aș putea să stau fără să aud tot felul de bormașini, țipetele și certurile vecinilor mei demenți, care fac scandal până și din faptul că trebuie să dea administratorului de bloc la citirea apei, 10.000 de lei. La peste 40 de grade, simt că vara asta mă aflu în Palma de Mallorca de factură dâmbovițeană.
În camera mea, până și caloriferul, care asta iarnă era rece, s-a înfierbântat de la soare. Sper ca întreținerea să nu mă coste din nou două milioane de lei. Mă gândesc că numai o eclipsă mă poate salva.
Nici dimineața nu pot să mă odihnesc. Mă trezește o alarmă de mașină. Cred că e o Dacie 3110. La mine în cartier nu poate fi vorba de altceva.
Mă uit la ceas, e cinci dimineața și e sâmbătă.
Nu trece mult timp și o vecină plină de zel bagă aspiratorul în priză.
Azi, este ziua mea liberă și simt că mă aflu cu ambele picioare într-un cuptor încins peste măsură. Tot timpul se găsește cineva să mă enerveze dis-de-dimineață. Ar trebui să cer despăgubiri morale, șefului de scară. Pe ușa blocului scrie că până la șase dimineața trebuie să se păstreze liniștea. Ohauri…
Nu prea am cum să dorm. Mă simt de parcă aș fi la capătul puterilor.
Muncitorii își încep lucrul cu noaptea în cap. Sparg asfaltul din fața blocului meu, ca apoi să poată turna beton. Ce mai meserie, mă gândesc. La peste 30 de grade, eu una, n-aș putea decât să stau în cadă și să ascult Mozart. Cu o limonadă și cu gândul la concertul de violină în D major.
Îmi dau seama că femeii îi stă bine numai cu aspiratorul în mâna dreaptă și cu cârpa de praf în mâna stângă. Să tot aștepte…, până o face plopul pere și răchita micșunele. Așa ar vrea hahalerele de bărbați să facă soțiile lor, după ce au semnat împreună actul de sclavie. ,,Te vreau slugă până la moarte și nimic mai mult.”
Căsătoria: praf în ochiul proastelor de duzină.
Nu stau mult și aud cum în bucătărie picură apa rece în chiuvetă. E normal, nu știu să le fac pe toate. Se simte de la o poștă, că bărbatul meu a plecat în Afganistan și nu s-a mai întors. Scot tot felul de scule din debara: un clește, un patent, o surubelniță și o cheie franceză. Încerc să pun o nouă garnitură, dar îmi dau seama că apa curge și mai tare.
Ce viață de rahat!...
În România toate aceste lucruri sunt normale.
Până și să-ți bați nevasta…