Cuvintele mele de plumb
au ucis în dansul lor
toți fluturii iernii
sus, dans nebunatic, efemer...
la mijloc, securea
jos, marea de lacrimi
învăluită-n clisa morții
spectacol hâd al vorbelor mele.
Îmi dau jos rochia de sunete goale
răsfir pletele aurii ...corzi
de la suflet până la lună
și-aștept vântul s-adie
cu arcușul lui incolor;
e melodia vremii pe vreme
a iertării de sine
cântecul însingurat, dar aproape
de alb, de tine, de noi.