Cine și-ar fi imaginat că un fluture
Îți poate schimba viața,
Că poate deveni cântec,
Că poate aduce răsăritul pe aripi.
Așează-te cu tot sufletul pe pieptul meu și citește...
Þi-au scris gândurile atâta vreme,
Te-au curtat zâmbete pretutindeni,
Te-a chemat vocea limpezită de vreme
Și vântul călător sărutându-te în locul meu.
Noaptea îngropată în praf de stele
Strălucește de îți spun că: „te ador”
Ziua soarbe lumină înflăcărată
Voioasă că ne întâlnim fugari.
Cine și-ar fi imaginat că tu
Ești valul ce mă izbește cu suflare fierbinte,
Că poți elibera din norii negri un înger
Că mi-ai dăruit jumătatea ta de cer
Să caut firul efemer ce înseamnă legământ.