cum să știu ce fantome îmi bântuie spiritul
de ce am primit neliniștea celor învățați
când neputința-mi sufocă tot ce-i frumos și grandios
ce duh urzește cu mine

tristețea că nu pot fi m-apasă
mărgelele dezamăgirilor înălțate pe coloana infinitului
generații pe drumul absolutului
înnobilând plăpândul efemer

*
mi-e cald
mi-e atât de cald și-n casă-i frig
astre înnorate pe ceruri lăuntrice îmi limpezesc vederea
cleștar luminând primăvara unor atingeri