Ninge.
Fulgii cad răzleț în bătaia vântului.
Iarnă de vis cu troiene ce te întâmpină călduros la fiecare colț de stradă. Înjur primăria - nu clădirea, ci, funcționarii iresponsabili în frunte cu primarul căruia atât de generos i-am dat votul - în timp ce înot, nu fără efort, prin neaua ce-mi ajunge până la genunchi.
Fulgii îmi intră enervant în ochii.
Mâ bucur în toată splendoarea ei de iarnă.
Picioarele mi-au amorțit în bocancii cumpărați de la un țigan din piață. "Al dracu' bișnițar! Piele, nu?"
O babă își ia porția de asfalt la ușa unui magazin de lux.
- Bată-vă Dumnezeu să vă bată de neisprăviți...!
O las cu blestemele ei în urmă păzindu-mă să nu-i iau exemplul.
Îmi țin drumul, drept spre Finanțe de unde vreau să-mi scot o adeverință de venit. Cică dau ăștia bani pentru lemne.. Marmura înșelătoare din fața clădirii mă face să pășesc de parcă aș fi avut o partidă de sex cu un gay. Urc câteva rânduri de trepte în patru labe. Ajung. O funcționară plictisită îmi caută adeverința într-un morman de hârțoage. Nu-i. Cum să nu fie? Caută intr-altul. O găsește.
- Dom-le, nu coencide adresa.
- Cum nu?
- Păi, aici ești trecut altfel.
cot buletinul și i-l vâr sub ochelarii cu rame aurii.
- Priviți!
Se holbează la el în treacăt.
- Da, dar, nu ați fost trecut în baza de date a înstituției.
- De cinci ani...!?
- Mergeși la secretară, faceți o cerere la director...
N-o mai ascult. Îmi iau tălpășița, înjurând, la un Xerox. Repet mersul crăcănat și cobor treptele cu spatele. Fac copii. Mă întorc. Bat la ușa secretariatului și intru fără să aștept invitația. Îi explic despre ce-i vorba. Îmi dă o cerere typ pe care o completez pe hol.
Intru din nou.
- Gata? mă întrebă tipa ce părea mai puțin plictisită.
- Da, doamnă.
- Vii mâine.
- Mâine!?
Am rămas perplex. "Luav-ar pe coadă toți dracii cu Scaraoțchi în frunte!"
Am început să-i îndrug verzi și uscate, că n-am cu cine lăsa copiii; că nevast-mea-i bolnavă; soacră-mea pe moarte etc.
- Să văd dacă funcționează programul.
- Vă rog! spusei mieros.
- Așteaptă pe hol.
Ies.
După câteva minute iese și secretara. Constat că nu are decât un metru și cinzeci înălțime.
După câteva minute ies cu hârțoaga în mână. Continui să cobor și cealaltă jumătate de calendar rămasă în timp ce îmi reiau înotul spre casă.
Simt sfinții cum mă înconjoasră în timp ce eu le cânt acatiste...