Seara.Trista si goala.E atat de trist totul.Patura e albastra verzuie.Lumina slaba.Undeva pe perete sta atarnat un ursulet vechi parca e din alte timpuri.Doar radioul mai aduce o nota de prezent,dar sunt prea obosita sa-l ascult...
Sunt atat de lipsita de viata,parca am incremenit asa deodata.Nu pot sa simt nimic...Timpul e acelasi si e undeva destul de departe incat parca il pot privi.Timpul=Viata????
Prezent,Trecut,Viitor=Viata?E ca si cand intotdeauna m-am simtit la fel.Nu s-a schimbat nimic.Dorintele,visele au ramas aproape aceleasi.Mai rau e atunci cand nu mai pot visa,asa ca acum...
Nu sunt decat eu in aceasta camera,ochii privesc singuri,se straduiesc sa razbata prin albul peretelui,dincolo...acolo unde nu mai e nimic decat fantomele trecutului.Pentru ca asta e tot ce am avut vreodata,tot ce am ,trecutul..iar din prezent simt ca nu pot sa iau nimic pur si simplu nu-mi apartine.Da,ma complac dintotdeauna printre aceste fantome ale trecutului.
La inceput e o stare de liniste, de nepasare,chiar imi place sa ma simt asa....la o mie de ani lumina de ceilalti.
Mi se pare atunci ca sunt la fel cu o stea,ca nimeni nu ma poate atinge.E greu ,e mult prea greu sa ajunga cineva pana la mine.Pentru ca acesta steluta are in ea un suflet inghetat.E atat de frig in jurul ei incat nimeni nu indrazneste nici macar sa se apropie.
E trista ,e singura si are nevoie de caldura....multa caldura.Chiar si o stea are nevoie de caldura.ăăăă