Intrigat, și prigonit!, de multitudinea enunțurilor ce pronunțară decesul blogistic al ex-Președintelui Iliescu, mi-am impus să dau proba de pricepere într-ale utilizării computerului și, ca orice aspirant într-u a (merge și întru a!) obține diploma de bacalaureat, am considerat, altfel, c-am “tras” subiectul: “Decesul blogistic al domnului Iliescu”.
După o scurtă informare (“blogistică” și “de presă”, cum îndeobște se spune!) denunț, fără rezerve, falsa ipoteză a decesului blogistic a subiectului; “by Ion Iliescu” a fost prezent în lumea virtuală constant, în toată perioada dintre 03-14 și, mai apoi, până-n ziua de azi din luna 04 a anului 2010 și, după cum se va vedea, și-n lunile următoare... conform prevederilor și aspirațiilor mele personale.
Pentru conformitate, vedeți:
- “by Ion Iliescu” - UN ACT DE CULTURA REMARCABIL - 06/04/2010;
- “by Ion Iliescu” - POLONIA IN DOLIU - 11/04/2010;
- “by Ion Iliescu” - RÂMNICU VÂLCEA - 11/04/2010 (aici, autorul a folosit, în titlu, fonturi “suspect” de-n regulă cu regulile ortografiei românești aflate-n vigoare!?);
- “by Ion Iliescu” - PUNCTUL PE “i” - 12/04/2010;
- “by Ion Iliescu” - UNIVERSITATEA ECOLOGICA - 12/04/2010;
- “by Ion Iliescu” - INTREVIU RADIO ROMANIA ACTUALITATI - 13/04/2010;
- “by Ion Iliescu” - MIHAIL GORBACIOV LA BUCURESTI - 17/04/2010;
- “by Ion Iliescu” - SERGIU NICOLAESCU – 80 DE ANI - 18/04/2010;
- “by Ion Iliescu” - 90 DE ANI DE INVATAMANT ROMÂNESC LA CLUJ - 19/04/2010 (aci-n titlu, apare numai accidental un “î” din “a”, însă scriptul discursului se-nscrie perfect în “regulele anapodatorțiortografilor!).

Cu riscul că nu voi trece de proba asta, afirm că, la-nceputul patinărilor blogistice, pe-ntâi aprilie, “by Ion Iliescu” ne-a transmis:
“SARBATORI FERICITE” (postate pe 03/04/2010, e drept!)
Cu ocazia Sarbatorilor Pascale va doresc multa fericire, bucurii, sanatate si liniste sufleteasca.
CHRISTOS A INVIAT !”
numai că, anterior teoriilor și postărilor, “by Ion Iliescu” făcuse să existe ceva ce să fie privit drept “UN ACT DE CULTURA REMARCABIL” (postat abia pe 06/04 ), post-arătare a zilei de Joi, 1 aprilie (joia mare), în care ar fi descins, El: la “Căminul Artei,” situat pe strada Biserica Enei (vis-à-vis de biserică și de Universitatea de Arhitectură), o expoziție de pictură, reunind lucrările a 94 de pictori români din diverse generații – de la cei din generația mai veche, care nu mai sunt în viață – Th. Pallady, Iosif Iser, S. Mutzner, Schweitzer – Cumpănă, Dumitru Ghiață, Lucian Grigorescu, Henry Catargi, Al. Ciucurencu, Ion Musceleanu, Corneliu Baba, Ion Pacea, Constantin Piliuță), din generația de mijloc – Vasile Parizescu , Dan Hatmanu, I. Săliășteanu (aici, “by Ion Iliescu” i-a făcut cadou un “ă” pictorului, n.n.!), Leon Vreme, Ion Grigore, Liviu Suhar, Vasile Grigore, C.tin Răducanu, mai tinerii – Maria Vasinca, Marian Condruz, Bogdan Bârleanu, I. Augustin Pop, Al. Ion Mărginean și încheind cu absolvenți mai tineri ai institutelor de arte plastice – Anca Iuliana Săsărman, Reka Iboya Ugron, Alin Blei, Loredana Găină...”
Opinia mea e că, de fapt, o “magdalenă by Ion Iliescu” a scris și intitulat scrierea de mai sus, astfel: “Tradiție și modernitate în pictura românească”. “magdalena by Ion Iliescu” a reținut, din spusele presupusului defunct, numai vorbele: “expoziția reflectă bogata diversitate de stiluri, generată nu numai de influențele timpului, marcând deosebirile specifice dintre generații dar și opțiunile individuale privind modalitațile de exprimare, ilustrând bogăția creației artistice românești în acest domeniu.”
“magdalena by Ion Iliescu” mai aduce și niște precizări, ridică ceva osanale, pentru a încheia cu vorbele: “Pentru amatorii de artă este un bun prilej de a face cunoștință, într-un asemenea cadru, cu operele unui atât de mare număr de pictori români, a căror creație acoperă o perioadă de aproape un secol. Alătur câteva ilustrații din album:...” (pe care le și alătură!).

Pe 11/04/2010, “by Ion Iliescu” declară: Memorie vesnica celor disparuti!; după care pleacă la Râmnicu Vâlcea, unde: “Vizitând municipiul Râmnicu Vâlcea, am avut două surprize plăcute” care-i permit să se exprime, așa cum face, de obicei, “by Ion Iliescu”, pe puncte:
“1. Ca și la Pitești, … Cu prilejul lansării volumului “România și lumea la confluența secolelor XX și XXI”, sala de conferințe de cca 200 de locuri a fost arhiplină. A avut loc o discuție interactivă, vie și antrenantă. Am înțeles că Bibliteca Județeană organizează cu regularitate asemenea reuniuni, ceeace este lăudabil pentru întreținerea interesului față de cultură și viața intelectuală.”
În punctul ăsta, “by Ion Iliescu” remarcă două chestii: “Fără îndoială că existența centrului universitar – creație post-revoluționara – concura la întreținerea unui asemenea climat.”; și “Am avut și o scurtă vizită la Universitatea “Constantin Brâncoveanu”, care dispune, deasemeni, de un local nou și modern, unde am putut constata, cu plăcere acest lucru.”, după care trece la punctul al doilea, de pe ordinea de zi:
“2. O impresie deosebită mi-a lăsat noul hotel din Râmnicu Vâlcea – SOFIANU – “unicul Hotel – Muzeu din România” – cum îi place patronului său să menționeze. Este într-adevăr un unicat. Și este meritul dlui. (să țineți minte că nu se scrie “d.lui”, ci “dlui.”) Sofianu, un om cu mare deschidere către artă. Hotelul este o veritabilă galerie de lucrări de artă plastica: o serie de sculpturi din marmură, plasate la intrare, îi întâmpina pe clienți, iar în interior, toate spațiile (săli de conferințe, restaurant, holuri și chiar camere), găzduiesc lucrări de pictură contemporană, din toate zonele din țară si Republica Moldova. Pe lângă amplasamentul foarte reușit, lângă Parcul Zăvoi din central orașului, confortul modern pe care îl oferă – dotarea cu lucrări de artă, crește gradul de atractivitate al hotelului – dându-i o virtute în plus – aceea de lăcaș de cultură. În contextul dificultăților prin care trece țara și viața oamenilor, este reconfortant faptul ca există și asemenea oameni de inițiativa și că se “comit” (s.n.!) asemenea fapte de ispravă care demonstrează că se pot face și lucruri bune și că avem de ce să nu ne pierdem speranța!”
Pentru aceste mențiuni, sunt convins că, “by Ion Iliescu” a primit: cazare, masă, indemnizație de transport și un bonus pentru reclama făcută de cineva de vârstă înaintată și cu mare trecere la public când e la mare trecere traficul... de influență.
Pe 12/04/2010 “by Ion Iliescu” a răspuns, cu plăcere, invitației conducerii Universității Ecologice participând la Reuniunea de Aniversare a 20 de ani de existentă, în localul “Casei Ecologiei” dat în folosință în anul 2004, în apropierea campusului Politehnicii bucureștene.
“by Ion Iliescu” zice: “Universitatea Ecologica a fost prima universitate privata, fondata la 4 aprilie 1990 (pe vremea CPUN). Cel ce a staruit pentru organizarea acestei prime universitati private, devenit primul sau rector, a fost profesorul Dolphi Drimer – inginer mecanic, pe atunci profesor la Politehnica, si membru al CPUN. Au participat personalitati din tara – fostul presedinte Emil Constantinescu, membri ai Academiei, reprezentanti ai unor universitati din tara si de peste hotare.”
Ei bine, în zilele următoare “by Ion Iliescu” a intrat în mediul său, și s-a dezlănțuit precum vulcanul ăla din “Þara de ghiață”; dar despre astea vorbim mâine!