...O noua zi...

O noua zi în care frunzele vibreaza scuturându-și
toamna din vene, unde ploaia, in nuanțe roșiatice
împraștie flăcări de melancolie, si râuri de frunze
printre copaci...

În tremurul coardelor se află natura, în această
gestație a anului nou in care pământul se hrăneste
din rodul verii ce-a trecut, iar vântul umblă ușuratec
împărțind veștile trecerii timpului...

...muzica...

Doar muzica se mai aude... pe fundal, copacii își
troznesc degetele osoase in mângâierea vântului...
Iar chitara plânge, plânge incurajată de lungul
oftat al pădurii, căreia îi e teamă, îi e somn...
Cum o femeie frumoasă se teme de apropierea bătrâneții,
la fel si pădurea pare să se teamă de
venirea iernii, iar de teamă si emoție, ciripitul
cardiac al pădurii s-a transformat într-un zumzet,
un murmur infernal al copacilor care tremură în vânt...

...cerul...

Cerul devine cărunt, grizonat de stresul anului ce-a
trecut; iar norii, norii's agitați, grăbiți, parcă
simțind ca ceva e in neregulă, si se adună pentru a
se proteja... norii, cei care toată vara au lipsit,
acum se îngrămădesc pe acelaș petic de cer și
îngroziți și întristați privesc pădurea cum îmbătrânește
și pământul cum se umple de frunzele care cad...
Ca-ntr-o molimă Biblică pădurea, se aprinde ca un
ocean de flăcări rosii ca sângele în abisul flămând si lacom al pământului...

Cutremurați de această imagine apocaliptică,
norii se agită, se scutură, țipă si plâng... cerul se varsă si plânge,
plânge cum nu a plâns toata vara, plange cum nu a plâns tot anul,
intr-un efort disperat de a stinge flăcarile ce au
cuprins pădurea si de a dilua sângele ce scaldă rădăcinile copacilor...

... dimineața...

Dimineața culegi roadele culorilor de seara...
Dimineața, aleile se revarsă în soare, iar cerul și
pământul cântă aceeași notă muzicală...

Toamna, dimineața uneste cele doua divinități...
Impreunate într-o dragoste lumească, ele se contopesc
în "mica moarte" a celor ce se iubesc, iar mai apoi
sa explodeze într-un orgasm cromatic roșu-cărămiziu,
exprimat in nuanțele pădurii însângerate, milostiv mângaiate
de razele palide ale soarelui matinal...

...astfel, Natura însămânțată cu rodul noului an,
începe ziua aruncând din nou plete de lumină peste
crengile goale, amortite de frig, ale padurii de arama...

... nu e tristă...

Toamna nu e o fată tristă, Toamna e o fată melancolică,
emotivă, naivă si schimbătoare, puternică si răzbunătoare,
dar iubitoare... si cu chip de copil...