13. Am toate motivele să cred că diavolul a ocupat fotoliile marilor instituții ce direcționează mersul lumii. Numai el poate fi atât de pervers și inuman încât să împingă opera divină spre moartea veșnică.
Ai dreptate, vor spune, șireți, savanții și exponenții marilor centre de cercetare, dar cum putem lupta noi cu diavolul, care este mai presus de puterile noastre? Dacă tu le știi atât de bine pe toate, învață-ne cum să luptăm cu el, condu-ne tu spre victorie!
Am mai spus: diavolul este analfabet, el nu poate citi Biblia, el nu știe că este un învins, el își urmărește conștiincios planul de acaparare a omenirii. Cu atât mai tragic pentru noi este faptul că putem citi Cartea și știm ce va urma dar alegem deliberat calea simplă a mântuirii prin averi materiale, de parcă Raiul poate fi cumpărat cu un sac de arginți!
“Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, aceasta este una din cele mai teribile arme cu care diavolul poate fi învins în orice clipă, o armă de care fuge înspăimântat, neînțelegând de unde a făcut omul rost de această neașteptată mașină de război.

14. Pe neștiute, necuratul își scrie propriul cod de legi, copiind exemplul Bibliei și inversând polurile: constituția lui permite orice iar opusul fiecăreia din Cele Zece Porunci este aproape aprobat de omenire. Nici o carte de ficțiune nu poate egala grozăvia războiului care se duce în acești ani pe pământ: permisivitatea constituției diavolului a întunecat mințile omului, îndepărtându-l pas cu pas de la drumul drept, limpede, salvator.
Este inutil să mai spun că odată multiplicată, această carte va ridica împotriva mea toată crema academiilor din lume, toată oștirea celor ce au adus omenirea în pragul colapsului. Voi fi declarat nebun și-mi voi pierde puținii prieteni pe care îi mai am. În toți acești ani ai vieții m-am ascuns involuntar sub identitatea falsă de poet și prozator, statut ce mi-a adus numeroase premii și distincții. Sunt, acum, conștient că numai pentru scrierea acestui fel de cărți m-am pregătit în tot acest timp, că acum a fost vremea apariției lor în lume, în mințile îmbâcsite de principii potrivnice Universului.
Opun această lucrare scrisă de mâinile mele dar dictată de Cel Înalt, operei de căpătâi a diavolului, constituției lui abjecte care a umplut lumea cu mizeria libertăților ei. Aceasta a fost datoria mea în Armaghedon și m-am achitat cu cinste de ea. De-acum înainte, orice s-ar întâmpla, justiția umană, târfa și aliata diavolului, are la dispoziție doar acest trup pe care-l poate trimite la închisoare sau îl poate ucide, deși în mod sigur îl va eticheta drept iresponsabil și-l va închide într-o casă de nebuni. Ca o speranță secretă pe care datorită “iresponsabilității” o fac publică, admit minunea ca Dumnezeu să intervină în ultima clipă: mă voi stinge liniștit și împăcat, pentru că sunt sigur că destăinuirile din această carte vor circula împotriva oricăror interdicții.

15. Pentru a-mi pune ordine în gânduri, am citit scrierile unor înțelepți care mi-au atras atenția cu originalitatea lor. Astfel, am dedus că istoria este o farsă iar timpul, ca noțiune general acceptată – o minciună. Omul este un cuplu de forțe primordiale și numai datorită acestora poate supraviețui în formatul trupului, numai în baza acestor linii de forță se manifestă celulele sale materiale. Știu că mulți dintre noi au simțit, în ultimul timp, că sunt, corporal, locuiți de altcineva care se află dincolo de puterea orgolioasă a numelui sau mărimea averilor pe care acel trup le deține. Sunt sigur acum că acel “altcineva” este omul adevărat. Unii i-au spus “spirit”, alții “duh”, alții l-au categorisit și împărțit în mai multe funcții aberant denumite “astral”, “eteric”, “spiritual” etc. Eu spun că acest “altcineva” este indivizibil.

Ștefan Doru Dăncuș. Definiție (I)
Am atât de multe de spus încât le pierd șirul. Ceea ce mi se pare senzațional astăzi, mâine este o idee perimată. Gândesc cu o viteză incalculabilă și, dacă mai demult mă temeam că neuronii vor face scurtcircuit și voi ajunge la un spital de nebuni, astăzi sunt liniștit: postul religios și munca fizică echilibrează balanța. Această privire superioară îmi permite să spun că delirul marilor personalități ale lumii nu înseamnă decât inactivitate fizică, sedentarism, om mâncat de trup.

16. Popii mileniului nostru, acești discreți și vicleni salariați ai “noii ordini”; cum se apără ei înăuntrul bisericilor lor! Românii au vrut să afle cui s-au spovedit pe vremea comuniștilor iar fariseii au zis că, dacă poporul va afla câți și cine au fost securiștii cu anteriu, se va produce o degringoladă națională și populația va fi privată de ultimul reper credibil, respectiv – credința, religia.
Nenorocirea e că toată lumea știe de pistoalele ascunse sub rochiile negre ale slujbașilor bisericii și de microfoanele camerelor de spovedanie. Ascunzându-se de adevăr, popii îi îndepărtează pe oameni de credință, le inoculează îndoiala. Bineînțeles, voi fi afurisit de prelați aparținând tuturor cultelor, nu voi mai fi primit în bisericile lor microscopice dar nu mă tem. Și eu mă pot apăra între zidurile Adevăratei Biserici care este Unică și de Necucerit.

17. S-au creat sute de științe noi și mii de alte ocupații decât cele drepte. Oamenii sunt supuși unei continue îndobitociri, sub pretextul “evoluției”. A Doua Venire a lui Cristos nu mai este la îndemâna conducătorilor lumii, de aceea îi opun cu atâta înverșunare megatonele lor de legi și dezechilibre financiare – uneori, războaie în care mor nevinovații. Isus este așteptat de cei asemenea mie pentru a pedepsi, nu pentru a aduce pacea: omul are nevoie de proverbialul bici din templu, altfel va cădea pradă iadului.

18. Imagine: Isus bătând la fiecare ușă. Terminând cu Europa, trecând prin Asia, Africa, America, Australia. Născându-se între timp alți oameni care, la rândul lor, trebuie vizitați. E limpede că un om n-ar putea termina niciodată o astfel de muncă, de aceea a ales Dumnezeu calea simplă a sufletului: un Isus ce se manifestă simultan peste tot și care este respins ori acceptat odată pentru totdeauna.

Ștefan Doru Dăncuș. Definiție (II)
Mi se va reproșa că dărâm alcătuirea societății și nu pun nimic în loc. Răspund: eu sunt un simplu profet și nimic mai mult. Cel care va pune ordine în toate este Altul.
Sunt conștient de riscurile pe care mi le-am asumat tipărind această lucrare. Sunt conștient că trebuie să fiu – uluitor! – unul din cei ce vestesc reîntoarcerea lui Mesia și că timpul de pregătire din munte s-a sfârșit. Treaptă cu treaptă am urcat scara înțelegerii lucrurilor celor mai ascunse, celor mai grave, celor pentru care nici cuvinte nu s-au imaginat. Una din limitele minții mele este că nu-mi pot descrie gândurile decât în forma seacă a cuvintelor existente.
Când am început să-mi editez cărțile, am fost întrebat ce studii am, ce profesori și mentori m-au pregătit pentru “destinul literar de excepție”.Sărmani deținători de funcții și titluri onorifice! Cum aș fi putut să spun că facultățile și universitățile mele se deosebesc radical de cele conduse de ei? Cum aș fi putut să le vorbesc despre Academia lui Dumnezeu? Cum aș fi putut să le spun că am fost unul din cei mai străluciți studenți ai Săi, că s-a investit în mine atâta lumină încât uneori iese afară din corp și-mi înconjoară capul, precum odinioară sfinților? Auzind una ca asta, doctorii docenți din vremea noastră s-ar îngrozi ori m-ar socoti ridicol, așa că nu răspund acestor întrebări idioate. Am citit de curând că marile spirite n-au nevoie decât de o minimă școlarizare, restul vine de la sine, restul este puterea de-a elibera omul din învelișul de carne.
Am scris că mi-e tot mai greu să exprim în cuvinte ceea ce știu. Așa este. Lumea și-a încuiat sufletul cu zăvoare electronice, și l-a încarcerat în întunericul unei celule de înaltă securitate iar eu nu pot transfera uriașa încărcătură de înțelepciune nimănui, deoarece singura posibilitate de a o comunica este lungimea de undă a sufletului. N-am întâlnit decât de 4-5 ori oameni capabili să realizeze acest tip de schimb energetic. Cred că pentru aceștia și pentru cei care în mod sigur trăiesc în alte părți ale lumii, Dumnezeu mai păstrează încă cetatea.

19. Numai un orb n-ar putea sesiza crisparea și spaima în care s-a blocat civilizația umană. Zvârcolirile ei contemporane produc evenimente din ce în ce mai absurde. Tot ce înseamnă știință și religie s-a trezit deodată în fața unui drum închis, smârcurile informaționale au ocupat toate suprafețele cerebrale capabile de gândire; îmi dau seama că toate formulele matematice, destructurările fizico-chimice, geometriile impunătoare în baza cărora oamenii au creat lumea de azi sunt rodul unor intuiții de slabă calitate, rezultatul controlat al unor experimente nereușite. Totul, totul este greșit, de la canalizările marilor metropole până la sistemele filozofice și politice care ar fi trebuit să facă ordine – nu să complice.

20. Inițial, ideea unei conspirații mondiale a îngrozit populația planetei. Astăzi, elevii americani vorbesc despre acest subiect cu detașare și plictis, ca și cum această “conspirație” ar fi ceva normal, ceva de care nu trebuie să-ți fie teamă, atâta vreme cât hot-dog-ul și cutia de Coca-Cola îți sunt oricând permise. Sub această imbecilizare și delăsare, în subteranele aparentei bunăstări, se produc cele mai cumplite tragedii, cele mai incredibile crime în masă: pentru a salva ideea circulației produselor pe piețele lumii sunt necesare conflicte armate în toate colțurile planetei, căderea comunismului în Europa sau gâlceava din Balcani, războaiele cu arabii sau repetatele atentate cu bombe, embargo-ul, sclavia și libertatea.
De ce trebuie întreținut acest procedeu economic dezastruos, cui folosesc atâtea genocide și înțelegeri secrete? Eu afirm că diavolului, el este direct interesat în asigurarea materiei prime pentru monetăriile sale mizerabile.
Ce fac toți domnii aceștia eleganți care dau, cu mutre grave, declarații de presă și trăiesc în general la costum și cravată? Ce discută ei în cadrul unor “consfătuiri internaționale”? Ce “consfătuiesc” atât de important încât numărul lor crește continuu și – exasperant! – masele sunt de acord cu această progresie aparent necesară?
Undeva, în ARN-ul uman există o genă care provoacă supunerea. Autoritatea stăpânului o activează, o ține sub control și o folosește în scopuri proprii. N-am greșit când am spus că omul se dorește sclav. Tragedia a început atunci când locul stăpânului bun a fost luat de un stăpân orgolios care a profitat de asta pentru a-și manipula supușii. De aici până la “exploatarea omului de către om” n-a mai fost nici măcar un pas iar șleahta de îmbuibați la costum și cravată duc mai departe tradiția “statului” care, în fond, este alcătuit chiar din ei.
Unii știu că nu e departe vremea când pământul va fi igienizat, deparazitat de leprele care fac regulile și îl ajută, fiecare după puterile lui, pe Isus, Omul care va schimba totul din temelii. Cineva spunea că pentru a crea o revoluție mondială în beneficiul omenirii ar trebui inversați polii cunoașterii și manifestării ființelor omenești. Eu afirm că nu trebuie inversați ci înlocuiți și asta nu stă în puterile noastre, ale celor pentru care Dumnezeu mai păstrează cetatea: Cel care a făcut-o prima dată din iubire o va face acum din necesitate. Iar această “necesitate” s-o înțeleagă fiecare cum vrea, pentru că eu nu am timp de întruniri științifice și mese rotunde la care se poate teoretiza academic ore în șir fără rezultat.

21. Să nu-mi vină să cred: dacă rostesc în prezența unor “mari personalități”, a unor “înalte spiritualități” cuvântul “plan”, acestea îl asimilează automat unei gradualități intelectuale “de elită”. Dacă-l spun, în schimb, pentru un om simplu, acesta îl raportează firescului: ce va mânca mâine, câți bani trebuie să plătească pentru ratele mașinii, ce va face la primăvară cu terenul arabil al părinților care locuiesc la țară! Unde este adevărul despre acest cuvânt, despre toate cuvintele cărora ni se pare atât de normal să le repetăm sunetele? Care sunt funcțiile lor supreme, expresivitatea lor cea mai plină?
Cu adevărat, puterea cuvintelor este o formă de energie pe care savanții nici nu s-au gândit vreodată să o definească, dar-mi-te să-i dea valoare în cadrul formulelor lor din ce în ce mai plicticoase!