De o viață, mintea născocitoare îl menține pe șeful secției de furnale de la interprinderea "Victoria" Călan, Nicolae Pilly, în dorința de progres continuu pe orbita realizărilor personalității sale. Fără studii universitare, el a reușit totuși, ca autodidact, în afara sălilor de curs, în producție, acolo unde se învață cu adevărat tainele meseriei, să atingă o vastă cultură generală și de specialitate. Astăzi el citește în original în limblie română, germană, maghiară, franceză, italiană și rusă, petrecându-și puținul timp liber în mijlocul celor 2.500 de volume din bibliotecă personală, deoarece "cititul mi-e hrana de toate zilele, chiar dacă uneori îl fac numai în câteva zeci de minute" Tot printre minute a reușit să scrie și să publice: "Funcționarea furnalelor cu intensitate de ardere mărită", "Punerea corectă în funcțiune a furnalului" (două volume), Monografia I.V. Călan (în colaborare), alte peste 30 de lucrări inserate în diverse reviste de specialitate. Deși mereu în criză de timp, a dat, în cei 26 de ani la furnale, peste 60 de inovații și o invenție în colectiv: "Procedeu și instalație pentru producerea buretelui de fier".
Ca om al faptelor, Nicolae Pilly nu scoate vorba din gură decât atunci când este absolut necesar. "Tăcerea este conștiința puterii de a vorbii. Noi, furnaliștii, suntem în general, sobri. Poate de unde lucrăm cu foc continuu și n-avem vreme de sporovăit". Un șuier lung ca de balaur, cu zeci de capete, la început ușor, apoi asurzitor, îl ridică pe Nicolae Pilly de pe scaun și-l duce la ferăstrău. Ascultă atent, cu fruntea încrețită. După chipul sau, totul pare în regulă. Se întoarce și-și expune părerile despre furnalele pe care în toate măruntaiele lor. "Frurnalul eu îl asemăn cu un copil, pe care trebuie să-l supraveghezi în permanență și să ai grijă de tot ce are nevoie". Ca vicepreședinte al Consiliului Oamenilor Muncii de Naționalitate Germană din R.S. România, Nicolae Pilly este deplin satisfăcut că în România există condiții necunoscute în alte părți în sensul păstrării ființei naționale germane, a limbii, a culturii, artei, tradițiilor, obiceiurilor. Iar despre drepturi, ce să mai vorbim. Personal, Nicolae Pilly se bucură de foarte mare încredere, fiind investit cu anumite răspunderi în peste 20 de organisme politice, culturale și obștești. E drep că-i răpesc mult timp, "dar de ce să nu recunosc că îmi face deosebită plăcere să particip la toate acțiunile la care sunt invitat. Mă mai bucură și faptul că am avut prilejul să vizitez toate țările vecine României, de unde m-am ales cu bunul cel mai de preț: cu mândria patriotică înălțătoare că tot la noi este mai frumos. Avem o țară neasemuită, unde poți întâlni colțuri uluitoare, care-și deschid căi direct în suflet. Ca turist, bat țara în lung și-n laț și chiar de unde nu mă aștept îmi răsare frumusețea. România m-a făcut poet încă de la vârsta când toată lumea iubește. Prima poezie și compoziție le-am "comis" în anul 1948, ca șef de brigadă pe șantierul național "Vasile Roalta" și de atunci, fără pretenție de poet, scriu versuri pe la gazetele noastre uzinale. Academicianul Nicolae Gheorghe Lupu, exponent de marcă al medicinii românești, m-a făcut să compar furnalul cu omul. Vida Geza m-a determinat să pun mâna pe daltă și să sculptez, iar Medalia de bronz cucerită ca sportiv la Festivalul Mondial al Tineretului de la București mă îndeamnă și acuma să grăbesc pașii și să-mi păstrez condiția fizică atunci când pe furnale. Vioară când îmi răsună în mână mă sensibilizează ca pe un copil".
Te uiți mirat la acest om, care a fost distins pentru meritele sale cu opt medalii și un ordin, înconjurat de telefoane, aparate și furnale și te întrebi cu fireasca îndreptățire: "Când are timp de toate?" Dorm mai puțin și-mi fac timp" vine și răspunsul. Și trebuie să-l crezi. Rândurile de față se vor un arc de triumf pentru toate meritele acestui om, gata în orice clipă să stea în slujba muncii







Drumul Socialismului: 13.07.1978