agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-14 | |
Wild like a cherry-tree. Părul ei trecea în șuvițe. O sărutam cum adulmec florile cireșului printre frunzele late. Aș devora crengile cu flori cu tot, dacă ar fi buzele tale. Cerul era la vârful degetelor noastre și mâinile noastre unduiau gâturi de lebădă. Și cozile pline de fruct se scuturau nebune și fugeau printre degete. Ca o fată rușinoasă. Sunt coapte! Chicoteli și răsuflări întretăiate. Sunt sigur că dacă vei dori momentul acesta polaroid, vei culege din memorie doar petice de beznă cu o aromă nedeslușită a inocenței. Uit pe măsură ce urc drumul pe care l-am marcat cu pietre. Nu arunca foile albe, nu rupe ceea ce n-ai scris vreodată, s-ar putea să am nevoie de ele ca să respir acolo sus! Mama întinde cearșafuri albastre, iar eu dansez fără deslușire, amintirea este un dans în doi, eu și îngerul ce-l port ca pe un zmeu de mână cu mine.
Pastele vor fi gustoase, norii sunt vălătuci, văzduhul e plin de aorme, inspir și parfumul de făină cu cenușă îmi umple nările, cu tot cu nădușeala drojdiei de bere. Și nu orice cenușă, ci cea a pulberei de pușcă. Sunt în extaz, dar nimic nu contează, vino să sari peste ulucile ce înlănțuie infinitul, împreună cu mine vei sări peste orice limită, nu contează cât de lung va fi drumul de fier, suflă focul tău în mine, mi-e frig, nu vreau să tremur atât de dezmembrat, dar mă hlizesc ca un sclerotic, și tu îmi faci din mână schematic trasând linii drepte de cărbune pe pielea mea alb-murdară, deja știu drumurile, dar tu insiști să le desenezi pe toate, și harta ta crește în mine. Cât de mult mi-am dorit copilul tău mort, cât de mult mă iubea el cu mânuțele acelea mici și murate în lichidul tău amniotic. "Loneliness is such a sad, sad affair." (Sonic Youth - Superstar) Iubito ia-mă în brațe și strânge-mă, am nevoie de un pic de căldură în umbra asta de fântână. Nu există trepte, dar pipăi coastele cu palma, apoi cu tălpile prind să împing, mă cațăr în trupul meu jegos, am carnea albă, pe jumătate moartă mi-e calea, nu văd nicio ieșire în efortul meu de vierme vertical. Sari de mă prinde, nu văd capăt în mine, sari, voi fi un pic din căderea ce-o vei resimți în mâinile tale. Nu lua droguri, îți zic, dar eu mă îndop cu pastile și... Tu ești mare, în mine crești în continuare, deja zâmbești cu vocale către o fată cu trupul de pește. Ești copilul meu, iar eu te sărut pe gură și tu săruți pe oricine ca și cum eu nu aș fi.
Apoi într-o zi gri ca hainele tale vii și îmi spui că o să ai și tu copii. Te felicit și dau să prind pupilele tale goale ca pe moliile aurii ce zboară prin cameră, dar palmele mele devin de nerecunoscut, iar tu fugi, nu te pot prinde nicidecum între crengile mele întinse. Ea mă lovește cu coatele, apoi cu picioarele, nu vrea să mă simtă lângă ea, nu vrea să știe de mine, doar depărtarea o gustă lingându-și degetele ca de-o dulceață amară. Vino de mă sărută frunză, vino de mă sărută umbră. Sunt un homunculus prins de-al tău gât, iubire. Aș vrea să-ți spun cât te iubesc, dar otrava buzelor mele deschise te face să strănuți. Și plângi, te văd plină de vulcani și de cenușă. Obsesia asta o să ne coste un cer sau două. You’re so nice, such a good friend, it’s hard to break your heart.
Iubita mea, n-o să mă săruți atunci când o să mor, țin să-ți spun, mi-am văzut sfârșitul, știu cum o să mor, dar nu știu exact când, iar tu nu erai acolo să-mi ții suflarea în palme. Tu nu erai nicidecum! Mă întreb dacă între timp nu m-ai părăsit. Străin m-am născut, străin o să mor. Dar aș vrea să-ți țin mâna în acea clipă, o să-i duc dorul, nu mă lăsa nesătul de podul palmei tale, de părul tău. După n-o să mai am miros, ori palme, căldură, ori os să mă ridic să te ating, să știu că prin tine mai exist. Poate o să fiu nimic. Dar nimicul tău. Sau poate nu. *** aud cum fugi cu tălpile goale corzile mele se termină cu ale tale tușesc moale și cald ca un om disecat din plămâni ies nori de praf cenușii frica asta de-a nu mai vedea tăcerea de-ocară cu picioarele strânse sar pescărușii iar tu la fereastră privești visătoare cu degetele de sticlă peste maluri de alge și sare și eu sub, zvârcolindu-mă cu coastele pline cu mâinile tale să-mi dai chitara atunci când... dar să nu mă atingi te aud cum fugi cu tălpile goale te aud ______________________ http://www.youtube.com/watch?v=Y21VecIIdBI |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate