agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-15 | |
ing. Pap Mihály, 47 de ani, Sfântu Gheorghe, inginer colegiu, fostul meu coleg de liceu de la Gurghiu, din promoția următoare 1980, precum și fostul meu coleg de grupă, de la Colegiul Cinegetic din Brașov.
- Într-o iarnă mergeam prin pădure pe la Bixad cu colegul meu Györfy József, în zona Bixad, pe la Murgu Mare. Era un pârâu. A observat că la 40 de metri erau doi urși, care mâncau. Ne-am oprit. Eram chiar pe la începutul meseriei mele de silvicultor. Ne-am speriat! Unul dintre urși a privit spre noi. Au sărit spre noi, era doar o potecă îngustă. Am fugit amândoi 150 de metri. Mai jos ne-am oprit. Atunci am început să discutăm... că avem armele pe umăr! Am introdus brennekke pe țeavă și ne-am dus înapoi. Am constatat că urșii nu s-au speriat de noi deloc! Au ieșit pe poteca pe care eram și s-au băgat liniștiți în desiș, pe coastă. Atunci am observat că în apropiere de pârâu erau rămășițele unui mistreț. Urșii... de fapt când i-am văzut că mâncau, mâncau din mistreț. Erau urme de sânge. Am început să râdem că era să cădem, să ne împiedicăm unul de celălalt în timp ce fugeam de urs cu armele pe umăr, de care parcă uitasem. Cum au ieșit urșii pe potecă, s-au uitat prin împrejurimi și doar după aceea au plecat. Nu s-au speriat de noi! Au fost doi urși mari! A fost prin decembrie sau ianuarie. Era zăpadă. De fapt ursul trebuia să fie pe vremea aceea în bârlog, pentru somnul său de iarnă. ing.jr. Tóth Árpád, autorul: - Da, ursul nu hibernează cum eram noi dezinformați prin copilărie. Oposumul hibernează! Ursul are un somn de iarnă, când îi încetinesc funcțiile fiziologice. Depinde și de iarnă. Dacă nu este o iarnă în adevăratul sens al cuvântului, cu zăpadă și ger, uneori unii urși nici nu se bagă în bârlog. Bineânțeles, ursoaica este o excepție, ea trebuie să fete! Sau... dacă zăpada este mai mică și este o iarnă mai blîndă, unii urși, chiar dacă se bagă în bârlog, mai ies de acolo, de exemplu uneori să bea apă. Þin minte că odată, pe când eram pădurar, ajungem cu șeful de district la un pârâu și dăm de un urs mort. A avea falca umflată peste măsură. Am emis o grămadă de teorii, precum că ar fi putut fi lovit de copita vreunui cal, chiar în zona gingiilor și i s-a umflat apoi tot capul. De durere a venit la pârâu și și-a băgat pe jumătate capul în apă. Eram prin anul 1984, pe la fundul Pârâului Vânător.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate