agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-07 | |
îmi amintesc de vremea
când îmi trimiteai un zâmbet și un sărut îmi plăcea atât de mult că probabil m-am contaminat și acum zâmbesc și eu... dar amar credeam că viața scrie prin noi un roman mă tem că a ieșit doar o tragică telenovelă credeam că suntem eroii principali acum descopăr însă că mie mi-a fost hărăzit să fiu doar cronicarul din umbră încerc să mă obișnuiesc cu această postură dacă aș fi acum lângă tine ți-aș prinde bărbia între două degete privind adânc în ochii tăi minunați și mimând detașarea ți-aș spune capul sus puștoaico primește-ți jucăria... curând însă voi fi și eu o jucărie stricată de care destinul s-a plictisit boală grea mi-ai rămas în inimă și acum umblu aiurea după floarea de leac probabil caut iubirea de altădătă știu că nu mai poți afla însă decât arareori câte o trecătoare bucurie carnală un biet răsfăț de o clipă ca să adormi ostenit sperând că poate o sa să vină uitarea mă trezesc mereu flămând de tine unde s-a dus acel minunat ospăț al sufletului deliciul trupesc pe care numai tu mi-l ofereai nu mai e nimic din ispita dimineților când te regăseam lângă mine și hulpav mă înfruptam fără grija zilei de mâine parcă am ajuns în situația drogatului mistuit de o poftă ce nu mi-o mai pot satisface un fel de sevraj sentimental în care disperarea se împletește cu greața și neputința într-un melanj devastator exersarea abstinenței îmi induce un anume confort dar oare nu va apărea frica de a mai încerca inconștientul meu știe că ce caut nu mai găsesc rațiunea mă avertizează că aș putea eșua din nou… orice nouă experiență trupească ar deveni în final o evadare ratată iubirea e cu totul și cu totul altceva o stare de nedescris pe care poți doar să o trăiești spiritual mulți sau toți credem că iubim dar foarte puțini au parte de acest dar numai iubirea te poartă în paradis e sublimul orgasm al sufletului când te contaminează nu te mai vindeci pentru că este incurabilă nu poți iubi decât o singură dată iubirea este unică ea există de la sine și în sine pentru cel ales îți domină latențele abisale nu are nevoie de jurăminte pentru a fi credibilă și întărită între plăcerea carnală și iubire e distanța dintre bucuria spontană superficială trecătoare și fericirea stării de extaz pe prima o “consumi” toată dintr-odată și pe moment îți induce sațietatea uneori greața iubirea ți se insinuiază perfid în suflet și de acolo îți acaparează mintea îți anesteziază ori fortifică voința habar nu ai când ești cuprins de ea simți doar că ai devenit alt om viața e alfel decât înainte și ai o poftă nebună să o trăiești nu sexual ci erotic și eretic pentru că ai făcut saltul în lumea magiei cine nu a iubit are mereu o șansă de a iubi iubirea e ca vaccinul cel care s-a bucurat de grațiile ei devine imun nu mai are dreptul la o altă încercare iubirea te face liber pentru că îți oferă tot nu mai ai nevoie de nimic fără ea ești dependent de toate nimicurile și păcatele pământene prin iubire te eliberezi de profan te sacralizezi înălțându-te în împărăția eternului devi cetățean în țara sublimului unde fericirea îți este pernă iar minunile așternut dar vremea se petrece la fel ca și momentul meu de meditație arunc o privire în oglindă uite mi-a mai apărut un rid care ieri nu era știu că mâine va mai fi unul și poimâine copii mei vor fi la casele lor iar libertatea asta a mea de spirit doar o cumplită și insuportabilă singurătate zadarnic am să doresc să întorc timpul ca să încerc să o iau de la capăt și altfel voi regreta toate câte le-am avut împreună dar mai ales pe cele ce nu le-am putut avea cel mai tragic e că eu știu că din tortul tău de mireasă care rămâne infinitul tort al iubirii noi am gustat doar o firimitură restul ne-a fost furat și încă nu am aflat cine e hoțul încerc să mă consolez că prin tine am cunoscut iubirea dar atat nu am mai avut timp să mă împerechez și să fac amor cu ea prin tine iubirea doar mi-a făcut cu ochiul și m-a rănit de moarte când ai plecat de aceea nu mai pot decât să încerc să-mi aflu floarea de leac știu că nu există leacuri miraculoase ci doar leacuri care alină continuu să o caut e posibil să o găsesc dar nu știu dacă o să-mi ușureze trecerea prin restul ăsta de viață pământeană nicio femeie nu va mai fi ca tine pentru că doar tu ai fost Iubirea toate seamănă între ele sunt o apă și-un pământ tu ai fost unică... iubirea mea niciuna nu are blândețea ochilor tăi niciuna nu are candoarea ta de copilă niciuna nu are nebunia ta |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate