Când eram mai tânăr și mai naiv mă gândeam la femei, relații și mai ales căsătorie cu destulă încredere și îmi reprezentam fenomenul, idilic dar poate un pic nerealist.
Părea indiscutabil că, în primul rând, nu vor fi probleme cu baza de selecție.
Din rațiuni pe care retrospectiv nu mi le explic, alegerea părea că o voi face cu ușurința cu care își alege leoaica prada dintr-o turmă de antilope șchioape, dintre candidate numeroase, frumoase și excitate, singura problemă reală fiind doar să nu nimeresc vreuna prea ațoasă.
Viața părea la vărsta aia un KFC așteptându-mă nerăbdător cu domnișoare disponibile, crocante, picante sau dulcele.
În realitate nu eram oprit de femei pe stradă, la facultate colegele îmi respectau și promovau spațiul personal și capacității mele de a-mi pierde virginitatea i s-a răspuns de cele mai multe ori prin genunchi mai strânși decât paiele în baloți.
În fapt este corect să- mi amintesc că dacă am născut pasiuni, femeile vizate au răspuns cu o stăpânire exemplară a eventualelor emoții și cu o oarecare anosmie la feromonii pe care-i răspîndeam în jur.
Nu că această dezvoltare mi-ar fi schimbat, vreun moment, mentalitatea.
Instituția căsniciei așa cum o presupuneam eu semăna într-o oarecare măsură cu raiul propăvăduit drept credincioșilor musulmani de ayatolahul ce le prinde bombele de burtă, chiar dacă al meu urma să fie populat de- o singură fecioară.
În mintea mea fragilă pe atunci fecioria părea un factor important, chiar dacă ar fi trebuit de fapt să fie asociată cu propensitatea pentru sexul de calitate, într-o persoană asociind libidoului robust dezgustul față de toți ceilalți bărbați.
În pauzele (eventuale) dintre partidele de sex soția ar fi putut să atingă nivele și mai mari de pace interioară gătind, călcând și ocupându-se de bunăstarea mea generală.
De fapt , ca majoritatea celor din generația mea intrasem în contact cu sultanul din mine și majestatea sa aștepta cu interes căsătoria.
Este adevărat că dacă aș fi ridicat privirea din pământ la timp i- aș fi văzut, încercănați, încărunțiți, cu privirea stinsă pe ei, majoritatea tăcută, însurații.
Aș fi numarat în cimitir și aș fi văzut preponderența numelor masculine pe cruci.
I-aș fi văzut cu ochii pe ceas în crâșmă, adormiți pe scaune la teatru și cu ochii pe tavan în sala de așteptare, la ginecolog .
Aș fi văzut toate aceste semne și aș fi alungat sultanul cu pietre și aș fi chemat eunucul.
Nu sunt necesare mai mult de două săptămâni de expunere matrimonială pentru a te lămuri.
Începe cu primele farfurii pe care le speli (prost) și apoi, prin exercițiu, le speli din ce în ce mai bine, chiar dacă niciodată complet mulțumitor.
Migrenele te fac să vii cu comprese reci pentru capul soției, din stocul de comprese înghețate cu care îți tratai din adolescență migrenele micului căpșor care bagă constant sultanul în belele.
Menstruațiile (de care practic, premarital, nici nu știi cu precizie că ele chiar există) devin din ce în ce mai lungi, cefaleea mai endemică decât malaria în Bangladesh și cheful sultănesc de-a fugări mangusta, cum fugărește jockeul roibul la turnantă, devine doar unul din momentele în care lipsa ta de tandrețe și viziunea ta divergentă despre ce-nseamnă masajul îngrijorează, deranjează și jignește soția obidită.
Oricât ai evita înveți în câteva săptămâni toată structura organizatorică a biroului nevestei, stadiul lucrărilor, meschinăria colegilor ei și multe alte chestii, mari favorite în topul nerelevanței personale, zumzăite în permanență de nevastă în clipele prețioase ale sexului ratat. O perioadă sultanul se luptă cu- ndârjire, blocând urechile, căile auditive și memoria necesare participării la toate aceste probleme, dar din păcate pe măsură ce acestea se înmulțesc în detrimentul parcurgerii lecturilor de cuplu favorite, gen Kamasutra, măritul padișah cedează și lasă eunucul să tacă, asculte, maseze mâna și să-ndure tot acest muson verbal doar cu umbrela câte vreunui fragil ‘da, dragă‘.
Dar toate acestea sunt mizilicuri; după câteva luni înveți adevărata abilitate a femeii măritate.
La început îi vine și ei ceva mai greu (deși multe sunt native); ca un porumbel călător va face cîteva luni cercuri în aer ca să se orienteze, dar o data orientată va dibui cu precizie milimetrică orice plăcere ar avea sultanul, orice moment în care, la meci, la bere sau cu o revistă deocheată va încerca petrecerea unor momente de calitate și semnificație personală.
Din acel moment nu va mai fi meci important fără programare prealabilă la concert. Berea din frigider va fi numărată și băută cu moderație de parcă ar fi sirop de tuse.
Vei pescui numai on line, biliard doar pe calculator, între dusul gunoiului și datul unei raite la farmacie și vei "alege" să ieși la vernisaje, piese de teatru, shoping și alte prostii, lăsând băieții cu dorul și amintirea despre tine.
Înveți cât de urâte, ciudate și antipatice sunt toate femeile cu care interacționezi, îndeosebi cele tinere și când te sună câte una încerci să fii monosilabic, fie numai pentru evita salvele ulterioare de silabe, chiote și interjecții conviețuind fără probleme cu grade noi de îmbufnare.
Vei învăța cuvintele magice "ce faci acolo" mai repede decît învață prepelicarul comanda "aport" și vei evita staționarea în fața frigiderului, televizorului și calculatorului la ore inadecvate (care îți vor fi, în parte, comunicate).
Este momentul în care știi că padișahul a fost scopit de mult și tot ce mai simți lăuntric, va fi un hohot de râs, ironic și neplăcut, crescând, an după an.
Este eunucul, râzând cu gura până la urechi de sultan .