prinsesem tunet în puls. pașii descărcați în pământ fraged mi-i limpezea ploaia. dimineața aveam luna pe stânga și soarele pe dreapta. de parcă s-ar fi înțeles să nu renunțe - "no matter what" - și nu-mi trebuia altă cheie. înlăuntru scârțâia o ușa ca la vechile cinematografe. nouă sau nu: intram...

"cine?" m-am întrebat odată când rula o peliculă despre agenții indiscrete de turism dintr-un film către altul. aș fi vrut să am invizibile de argint să pot bifa personajele extraordinare. un inorog zbura spre norii mei. cineva a pocnit din degete și a sistat imaginea. muzica însă anunța dezvăluiri... și iar un pocnet... aproape că ațipisem în mașină. luna era pe stânga și soarele pe dreapta. habar n-am ce a urmat...