aș fugi niarne de timp
potrivindu-mi pașii în ritm
cu alergătura vântului întețindu-le
întoarcerea la locul unde cu slavă
țâșnea frumusețea dimineților
când privirile acelea neuitate
îmi mângâia inocența fiecărui avânt
stârnit de necunoaștere sau dacă
plimbându-mă prin iarna aceasta
scrutându-i așternutul obsedant
de realitate mi-aș putea roti privirile
spre un alt anotimp veșmântat cu
înțelepciunea-i încremenită pe fiecare
ram sigur că aș fugi pretutindeni înapoi
dacă trupu-mi n-ar fi osândit să care
după el o cruce încrustată zilnic
cu himere pe un ritm sacadat din
șaizeci în șaizeci de minute

23 ianuarie 2012