agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 731 .



...Forgive me
personale [ ]
Forgive me cuz i`m not sorry

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bloo-butterfly ]

2012-05-07  |     | 



Încetează să mai simți lipsa suspinelor în nopțile în care stelele au căzut peste genele noastre,nu mai suntem copii dar plutim printre iluzii,pot să accept că nu mă crezi dar acești doi ochi zgâriați de cristale albastre nu reușesc să mintă pe nimeni.Îți amintești cum ne jucam pe campia de maci în râsetele razelor de soare,cum singura îndoială a noastră era unde ne-am aruncat jucăriile,am crescut însă oarecum jocurile au rămas la fel.
Mă privești la fel,aceeași inocență cu trăsături de indiferență dar totuși ceva s-a întâmplat.Ce e în fața mea nu mai e acel copil care îmi spunea că te voi iubi și ierta mereu,nu îți mai simt căldura pe care mi-o serveai sub forma unei plapume cusute cu penele îngerilor,nu mai îmi ștergi lacrimile chimice,încep să cred că te-am speriat când știai foarte bine cine sunt de fiecare dată când îmi cădeau solzii și se rătăceau printre firele reci ale ierbii.
Ce e în fața mea nu sunt regrete,nici măcar amintiri nu le mai pot numi,se sfârșește totul ca un apus ipocrit sub forma unui zâmbet trădător și totul a început cu primii pași în care te îndepărtai,te rugam mereu să mai ramai,te rugam cu mere rănite de refuzul tău dar vopsite cu sângele meu ,dar plecai mereu și tot mai devreme,aceea voce tăioasă te chema și tu o ascultai ca întotdeauna.
Ce e în fața mea e tot un copil dar acum îl privesc printr-o fotografie,nu pot opri timpul să mi te ia de lângă egoismul inimii mele,dar măcar pot fi eu ceea care pleacă prima pentru a evita să rămân în prăpastia așteptării privirii în gol.
Hai să ne jucăm ceva nou:de-a v-ați ascunselea!,eu mă ascund iar tu mă cauți,au fost ultimele cuvinte pe care l-am lăsat să le audă,îl priveam printre copaci cum alerga cu același zâmbet care mi-a otrăvit gândirea,într-o zi o să rămâi uitându-te spre câmpul fără maci,o să te joci cu jucării noi,o să râzi cu altcineva,dar n-o să mai fie la fel nu-i așa?!Pentru că așa suntem noi până nu exploatăm ceva până la distrugere nu putem să simțim importanța propriei prezențe...
Așa că n-o să mă mai întorc niciodată,o să retrăiesc acele clipe printr-o fotografie alterată,se pare că până la urmă am reușit să opresc timpul cumva,aș fi vrut totuși un singur lucru,să știu că mă vei privi pentru ultima oară când ți-aș spune...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!