atâta liniște în jur... era târziu târziu
amintirile plecaseră de mult într-ale lor
ca o stafie privirea ta și-n noapte
le mai căuta urma
un pas o stea alt pas iarăși o stea
ca să nu uite drumul înapoi
le rechemai tăcută
cu tâmpla lipită de inima mea
de dorul lor
lăcrima până și luna mai
peste tot petale numai petale albe petale
ce-n părul tău fuioare se tot adunau
chiar și iubirea plecase la culcare
rămăseserăm numai noi doi
să ascultăm cum ne-nflorea salcâmul