Poeme de demult


***

Sezoane – Partea a II -a
“Zile plăcute de vară”


Cineva își amintește frumoasele zile de vară, păstrâmd în suflet bucuria de a se plimba pe nisipul unei plaje, ascultând pescărușii cum chemau eternitatea, cu țipătul lor pătrunzător - o limbă încâlcită, scursă din discursul veșnicilor oratori… Se aud, apoi… șoaptele mării schimbătoare - valuri, împrăștiind picături de apă, în jur, înconjurând corpul surfer-ului, o dată cu fluierul salvamarului...
Castelele de nisip, lângă mare, sunt destrămate; fluxul mării a adus nisipul înapoi, în locul unde s-a născut; cochiliile radiază de lumină, precum oamenii când se roagă… către Dumnezeu, în cântece dictate de îngeri...
Vântul suflă, din nou, iar căldura soarelui e simțită, ca în vremurile de demult… Mintea, face o altă răsucire în arce de cerc - Armonie, deasupra inimii - perla unei centuri de salvare…
Acestea toate, combinate, au furnizat o încredere bună - aceeași încredere pe care o au oamenii, când se plimbă împreună, ținându-se de mână.
Urmele de pași, observate pe nisip, acum,nu mai sunt… Doar fluxul mării, rezistă. A luat amintirile înapoi, pentru totdeauna, până ce alt copil va veni, să se joace în nisip, cu micile sale jucării, până ce alt percaruș, căutând pește, va face puțin zgomot, până ce fluierul salvamarului va fi auzit, din nou.
Trecutul e trecut… prezentul e același…


©Th3Mirr0r