Dacă este extrem de riguroasă cu ea însăși o persoană ar trebui să tragă concluzia că puține sau poate nici una din acțiunile sale în viață nu au fost suficient de inteligente, dezinteresate, inspirate, adecvate sau vizibile cât să fi făcut, cu adevărat, vreo diferență.
De fapt majoritatea noastră suntem interșanjabili și comportamentele noastre (de la școală, căsătorie, reproducere, muncă, etc) predictibile și limitate.
Adăugată la conștiința propriei mortalități (și sincer cred că oricât de religioși se simt mulți, un rest de inteligență le sugerează la toți că toată chestia asta cu viața după moarte este de fapt nesigură) informația de mai sus devine insuportabilă. Pentru că înseamnă, în fapt, că am trăit degeaba.
Așa că, pentru a putea trăi (pare că este în firea umană să își dorească un sens al existenței) persoane diferite au tehnici diferite.
O parte coboară criteriile până la nivelul la care li se pare plin de sens și semnificație tot ce fac. Doar ei au copii adevărați, doar ei își regulează nevasta, doar ei se pricep la ce fac. Sunt mereu eroii principali ai filmului vieții lor și, dacă sunt și religioși, happy end ul este garantat.
Altă parte consideră că cineva, o divinitate, le va prelua această problemă, o va transforma în lumină și o va oferi după moarte, cerând în schimb ceva rezonabil și relativ ușor de efectuat (cruci, mătănii spre Mecca, etc). Nu mai este nevoie de criterii, nu mai este nevoie de nimic, se ocupă doamnedoamne de a găsi un sens existenței.
Altă parte (poate și eu) conștientizează toate astea, dar amână depresia concentrându-se pe traiul de zi cu zi. Bucuria de a trăi poate fi suficientă și poți evita, de obicei, astfel de gânduri. Cu practică, un strop de alcool, un hobby și/sau antagoniști ai recaptării serotoninei poți evita astfel de frământări.
În fapt existența noastră, a tuturor este marcată de cei care pot focusa suficient, prezintă suficient amestec de inteligență, determinare și altruism cât să facă, măcar o dată în viața lor diferența. Dacă aceștia sunt mulți sau puțini este greu de spus, depinde tot de severitatea criteriilor pe care le aplici. La severitatea criteriilor care le aplic eu sunt destul de puțini în jurul meu.
Dar sunt.