agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-07 | |
Întâmplător sau nu, în sfânta zi de Buna Vestire (Blagovestenia) – 25 martie 2013 – fost-am prezent la Craiova, în sala „Nicolae Romanescu” a Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman”, pentru a prezenta publicului un minim de impresii despre cărțile publicate de doamna Georgeta Minodora Resteman.
Toate volumele sale, trei de poezie și un altul de proză, au fost scrise departe de țară, în numai trei ani, undeva, într-o zonă plină de pitoresc și legendă, pe o insulă micuță, dar minunată și miraculoasă, pe care poeta o amintește într-una din poeziile sale: Cipru – corolă de lumină vie, Cu soare-mbrățișat de trupul zării Un petic de pământ – o feerie, Ca o batistă pe obrazul mării… Cine este această doamnă? - se întreabă, pe drept cuvânt, cititorul care nu o cunoaște. Cu voia dumneavoastră, dragi prieteni, am să-i fac o scurtă prezentare, atât cât este suficient, dar necesar. Georgeta Minodora Resteman s-a născut în Săcuieu, județul Cluj, în ziua de 24 august 1960. Este absolventă a Institutului Politehnic București, Facultatea Utilaje și ingineria Proceselor Chimice (1979 – 1984) și a cursurilor postuniversitare Relații Economice Internaționale – Import – Export – Marketing (1991 – 1992). Este deținătoarea unui Brevet de turism (2005). În activitatea publicistică și culturală a debutat în anul 2009 pe rețeaua Ning „Esențe”. Este semnatara unui grupaj de poezii în volumul de antologie „55 de poeți contemporani” (pagini alese), apărut sub coordonarea doamnei Valentina Becart la Editura „Arhip” în anul 2010. Din acest moment numele domniei sale apare frecvent în diferite ziare și reviste din țară și din diaspora. Nu le voi menționa aici. Aș acoperi o pagină întreagă! În schimb, vă voi prezenta câteva fraze dintr-o postfață la primul său volum de versuri, în care domnul George Roca – scriitor, poet, jurnalist și promotor cultural – pornind de la aceeași dată subliniată de mine, menționează: „De atunci, scrierile i-au adus consacrare, a devenit cunoscută în lumea literară românească, a fost aleasă ca membru în colegiile de redacție ale mai multor reviste, comunică și are legături pe tărâmul literar al mai multor orașe din țară precum Oradea, Cluj, Sibiu, București, Iași… și și-a făcut prieteni virtuali, scriitori de limbă română din întreaga lume. A funcționat ca redactor-șef la revistele de limba română „Bruxelles Mission” din Belgia și „ProLitera” din Germania.” Am cunoscut-o pe internet, rețeaua Ning, „Esențe” și, mai apoi, în cursul aceluiași an, în Tabăra de creație și recreație „Esențe și nuferi” (14 – 24 mai 2009) - excelent organizată de întreprinzătoarea Georgeta Resteman -, am avut plăcerea și onoarea să facem cunoștință. Despre deprinderile sale în domeniul turismului aminteam câte ceva într-o povestire publicată pe internet în urmă cu doi ani („Efectele Parafinei”) și vă asigur că nu am exagerat cu nimic. Printre altele îmi amintesc aceste sublinieri: „Pe lângă activitățile înscrise în programul zilnic, din care enumăr serile literare de la sediul taberei, în care au fost incluse și momente de umor veritabil, jocuri de societate, dans, întâlniri diverse - inclusiv cu televiziunea locală - ori excursii în județ la mănăstiri și biserici, la Muzeul memorial „Octavian Goga” ori la „Peștera urșilor”, împreună cu alte trei persoane din grup, am beneficiat de tratament de specialitate, gratuit și de bună calitate, la Spitalul Clinic de Recuperare Medicală din Băile Felix”. Ei bine, toate aceste manifestări au fost posibile grație spiritului organizatoric și implicării directe a acestei iubitoare de poezie și de frumos… Despre scrierile doamnei Georgeta Minodora Resteman se poate vorbi mult, ore în șir, fără exagerare, pentru că în ele descoperim permanent subiecte demne de a fi dezbătute. Mi-am permis, pentru întâlnirea de la Craiova să subliniez, mai întâi, că această „tânără” autoare a venit de departe, de acolo unde, munții falnici ce străjuiesc „Þara de Piatră” se încarcă cu energia pozitivă în care a fost plămădită, cea care o ajută să rămână același zid de nepătruns de nimic rău, neadevărat sau lipsit de dragoste. Ei bine, din acea energie pozitivă, sunt convins, a fost și Georgeta plămădită! Așa cum am arătat mai sus, domnia sa a scris trei volume de versuri și un volum de proză. Sunt cărți de autor, dar numele său apare în mai multe volume comune, așa numitele antologii. Astfel, numele îi apare în „55 de poeți contemporani”, menționată deja, „Meridiane lirice 2012”, „Poeme hai-hui” și „Simbioze lirice”, în care „desenează poezii” izvorâte din sufletu-i sensibil și generos, dar și în „Scripta Manent”, cu scrieri de proză scurtă. De remarcat că ultimele două titluri sunt publicate de Editura ANAMAROL în anii 2012 și 2013, sub îngrijirea atentă a doamnei Rodica Elena Lupu, ambele având coperte emanate din inspirația mereu surprinzătoare și bogată a domnului George Roca. Ei bine, vorbind mai întâi despre poezie, îmi aduc aminte că apreciam, cândva, că în primul său volum de versuri ne întâmpină un suflet-orchestră de o gingășie aparte. Un suflet-orchestră, pentru că de la început și până la sfârșit asistăm la o muzică ce pornește delicat, precum sunetul viorii. Această muzică s-a întețit și a crescut, urcând în intensitate, pentru a coborî elegant spre tonuri grave, captând interesul auditoriului și entuziasmându-l direct proporțional cu trecerea timpului. Concertul a continuat în celelalte două volume prin alte acte în care muzica te împresoară, când cu acea lină atingere, precum a picurilor de mir, când cu acorduri grave, din care țâșnește fie revolta, fie durerea sau tristețea ori însingurarea, lăsând apoi loc Iubirii, Luminii, Păcii, pe care poeta le înscrie cu majuscule, aș cum trebuie, de altfel… Este concertul vieții pline de credință și iubire atât față de Creatorul suprem, cât și față de părinți, de copilul născut în durerea ce încă persistă în lacrimile Georgetei Resteman, copil hrănit din sânul ei plin de dragoste duioasă. Este concertul izvorât din iubirea de oameni și flori, de ape și munți, de noapte și zi, de păsări și anotimpuri, de tot ce înseamnă creație divină. Pe de altă parte, vă veți convinge, prieteni, poeta este o creatoare sensibilă, deosebit de caldă și de sinceră în cuvânt. Nu se sfiiește și nu renunță a arăta lumii că își iubește locurile natale cu aceeași forță prin care se manifestă în iubirea de oameni, de frumos, de bine și de pace. Folosește cu deosebită abilitate limba maternă, demonstrând că este o limbă extrem de bogată prin care poate exprima întreaga gamă de sentimente, de trăiri sufletești, poate exprima durerea și bucuria pe înțelesul lectorilor de orice fel. Ea nu se adresează unui anumit segment de cititori ci tuturor iubitorilor de literatură. În felul acesta a hotărât să intre pe ogorul culturii române, cu respect pentru limba poporului și a locului în care își are rădăcinile vieții, cu modestia caracteristică strămoșilor săi și cu mare drag în folosirea cu sfințenie a Cuvântului înspre luminarea cugetului celui care-i citește versurile. Făcând referire la același prim volum de versuri – „Descătușări – Fărâme de azimă” – cunoscutul scriitor Daniel Drăgan (pe care am avut onoarea să-l cunosc la Felix în acea tabără despre care v-am atras atenția și căruia îi rămân profund recunoscător că m-a îndemnat să trec de la nuvelă la roman, introducându-mă în taina „tiparului” acestui gen de proză), sublinia într-o altă postfață: „Venind în câmpul literar fără grabă, după un îndelungat travaliu, Georgeta Resteman debutează cu o carte limpede și convingătoare, urmând filonul tradițional al poeziei ardelene (Coșbuc, Goga). „Fărâme de azimă” nu este produsul unor eprubete sterile, autoarea lor nu este contaminată de frământările generaționiste ci urmărește cu fidelitate graiul simțirii aparent fără preocupări estetice. Rostirea poetică este directă, nu se lasă strivită în contorsiuni stilistice, nu apelează la durități de limbaj, nu ascunde patimi revanșarde și ambiții elitiste…”. Este foarte adevărat. Aparent, poeta nu face risipă de metafore, dar veți constata, cu siguranță, le folosește frecvent, tot mai mult de la un volum la altul, cu duioșia și îndemânarea izvorâte din sufletul ei curat și, mai ales, din harul ce Domnul i l-a oferit la naștere pentru a se bucura de rodul plămădit apoi în inima ei. Pe de altă parte, tot aparent, nu se folosește de toate mijloacele stilistice pe care poeți cu nume mari le-au așezat la temelia poeziei românești, dar nici nu le ignoră. Poeta își urmează propria-i cale în care simte că poate semăna cu credință rodul bogat al viitorului, fără să umbrească linia melodică a versului cuminte și elegant așezat în măsură metrică și rimă bogată statornicite de vremea marilor autori ori critici literari și, în același timp, fără să uite a evidenția puterea dragostei. Ea iubește și respectă, fără îndoială, versul clasic, adică versul care a făcut din poezie „înger palid cu priviri curate”, cum o numea Mihai Eminescu. Georgeta îl folosește cu plăcere și, mai ales, cu îndemânare, ambele demne de invidiat, înnobilându-l cu forța acelor metafore parcă înflorite prin rondurile din grădina de flori de acasă, în Săcuieu, pe care, de mică, o îngrijea și o iubea cu îndârjire. În felul acesta reușește să transmită fiorul trăirilor sale, făcându-te sclavul lecturii poeziilor pe care le așterne cu grija și dragostea mamei ce își înfășează în scutece pruncul proaspăt născut! Cei care reușiți să procurați cele trei volume de versuri vă veți convinge că nu exagerez în afirmațiile făcute. Citindu-le, veți avea senzația minunată că ascultați un veritabil concert, pe care l-aș numi simplu: concert de muzică divină. Aceeași senzație o veți avea și când veți citi „Cipru – corolă de lumină vie”, adică volumul de proză al Georgetei Resteman, ori alte scrieri apărute în multe reviste și ziare din țară și din diaspora. Autoarea nu vă oferă un roman, o poveste, o nuvelă ori un reportaj simplu sau doar un ghid al „locurilor de joacă al zeilor”, cum i se spune Ciprului - insula miturilor și legendelor pline de mistere. Dăruită de Creatorul suprem cu un simț deosebit al cromaticii și muzicalității, Georgeta își continuă concertul minunat început în primul volum de poezii, pentru a vă oferi o carte care să cuprindă câte ceva, destul de consistent prin condensarea informațiilor învăluite în metafore, din toate aceste genuri de proză. Metafora nu o părăsește pe autoare nici în proză. Frazele izvorâte din trăirile sale, din imaginația sa bogată și îndrăzneață în care misterul are un loc de onoare, sunt așternute cu lejeritate și sunt pline de muzicalitate. Prin ele reușește să capteze atenția cititorului, să-l sensibilizeze și să-l învăluie până la ultima pagină. Iar acest aspect este posibil numai și numai pentru că Georgeta Resteman scrie cu suflet și pentru suflet! Veți descoperi că este, printre altele, scrierea prin care autoarea, trecută prin multe și grele încercări ale vieții, se hotărăște să plece în lume, departe de locurile în care s-a născut, a crescut, a învățat și a muncit, pentru a-și regăsi fiica, cea mai de preț a ei comoară. Este vorba de o regăsire de suflet, dacă vreți. De la regăsirea în plan fizic, fiica aflându-se în Cipru pentru a munci, la regăsirea în plan matern, în plan sufletesc, în plan psihologic. Întregul itinerar parcurs și, mai apoi, călătoriile și excursiile făcute împreună cu fiica (toate sponsorizate de fiică, mama negăsind loc de muncă, în urma restructurărilor, nici în țară și nici în străinătate), minunatele locuri vizitate, ruine și muzee, floră și oameni, tradiție și modernitate, faună și construcții, forme de relief și culori, soare și lumină, mare și cer, sunt descrise cu delicatețe și măiestrie, astfel că cititorul are impresia că se află acolo, la fața locului, observând toate amănuntele cu proprii săi ochi. În același timp, memoria i se încarcă, lacomă și mulțumită, cu date istorice nemaiauzite, cuceritoare prin inedit și mister. Setea de cunoaștere a autoarei, condensată în această carte, se transmite cititorului, care trece prin întregul portativ în care s-a scris muzica divină ce l-a însoțit și pe care o regretă odată ajuns la ultima filă, la ultimul cuvânt. Nu va regreta timpul scurs. A fost numai în folosul său… Mulțumesc din suflet doamnei Georgeta Resteman, buna mea prietenă, pentru favoarea ce mi-a făcut prin oferirea manuscriselor, în format electronic, înainte de a fi publicate! Mulțumesc pentru favoarea ce mi-a făcut prin propunerea de a o prezenta la Craiova! Nu o puteam refuza. Să vorbești despre cărțile pe care le-ai citit cu interes și cu plăcere, să vorbești despre autoarea lor, chiar nefiindu-ți prietenă, este, o mare bucurie și onoare! În plus, trebuie să spun, i-am cunoscut familia și m-am convins că merită toată admirația. Trei generații de femei cu mintea limpede și cu ochi luminoși, trei generații de femei mature în gândire și cu suflet mare, trei generații de femei cu iubire de neam, de familie, de muncă, de adevăr și dreptate. Am fost primit cu prietenie și am fost ospătat ca un musafir de vază în casa lor de la țară, de la Săcuieu, împreună cu prietenii noștri, am însoțit-o pe Georgeta la festivitatea de absolvire a facultății pentru a-i prelua o parte din emoții atât ei cât și proaspetei licențiate, fiica sa, Mădălina, la Cluj, i-am cunoscut necazurile și zbaterile, primele scrieri, ne-am consultat adeseori și ne-am sprijinit reciproc sub aspect moral. Dumneavoastră, dragi prieteni, vă mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge aceste gânduri și vă recomand, cu toată căldura, să citiți poezia și proza doamnei Georgeta Minodora RESTEMAN! Nu veți regreta… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate