cei care încă mai aveți mame, bucurați-vă!

strecurați soarele, duceți-le o rază,
o floare, căci nu știți când vine ceasul fără tihnă
și nu veți mai putea
decât
să aprindeți unei cruci o lumânare.
rezemați de-un gard
veți striga în văzduh rugăciuni
fără să fie auzite nici măcar de-un copac.

deci, vă spun, cât încă mai aveți timp
și nici un clopot nu sună liturghia în valea plângerii voastre
luați-vă inima în dinți
duceți-o la picioarele celei care v-a așezat diminețile pe frunte
sărutați-i tâmpla încărunțită și mâna care v-a alinat
numai ea știe dorul, mersul târâș
scrâșnetul din spatele surâsului blând.

luați aminte! voi, cei care încă mai aveți mame
și nu știți oful puiului căutând cuibul de cuc
bucurați-vă, cât încă mai este timp!