sunt iubita ta dar nu pot veni singură la întâlnire
îmi scot cimitirele la plimbare
las acasă doar soclurile limba vorbită de ele e scoasă demult din uz
iele zălude tatuează orbite la încheietura viselor
când te mut din abisul coapsei drepte în stânga răstignirii
nu pot fi tabloul încartiruit în rama războaielor tale
am în mine un ocean de geneze
să împrimăvăreze pupila așteptătoare
rochia flutură ușor printre morminte cordon ombilical
coase în urma acului inimii căi lactee
fulgerele pot să bată passo-double pe linia frontului
îți plasezi marionetele idealurilor morbide soldățeii de plumb
umplu tranșee forturi mestecă secunda canibală în care te-nchizi
cum de nu vezi tremurul cărnii zdrobite
și mergi pe cheaguri de sânge ochiul se zbate de gratii
clădește foișoare din care destinul te privește
și râde sardonic
sunt iubita ta
aș fi putut fi steaua de mare mai ști îți așeza cândva meridianele magiei
pe ghizdurile fântânii tu coborai ciutura în adânc
și candoarea ta schimba filtrele zilei în așa fel încât dumnezeu să râdă
să râdă pe toate perimetrele gurii ce varsă iubire

sunt iubita ta și-ai umplut cimitirele-n mine
e inutil să decupezi pupila din piele
nu-i un joc inocent căruia să-i schimbi polii după dorință
am brațele pline de cratere
și tu încă râzi orb și-ți muți soldățeii de plumb

răstorn tabla de șah a luminii