agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-03-28 | |
Am pornit pe drumul intuiției sufletești,
cu speranța de a întâlni spiritul oamenilor frumoși și al primăverilor Vivaldiene nepieritoare... Speranță, prima notă din solfegiul relativ al optimismului... La primul pas, am întâlnit freamătul codrului de argint, Eminescian și zgomotul legendar al izvorului zbuciumat, ca sufletul iubitor al poetului, ce adormea adeseori cu capul pe brațul drept până ce reveria gândurilor se transforma în versuri. Apoi, când soarele dimineților dădea culoare diamantelor de rouă agățate pe sulița firelor de iarbă, imunitate miresmelor florale și corului de ciripitori, poposeam hipnotizată de concertul gratuit al naturii, până când îngerii păzitori mă adormeau pe pieptul imens al mulțumirii sufletești, ca un copil iubit la sânul mamei sale. Când lanul nopților senine împodobite de măreția policandrelor stelare mângâia răsăritul Craiului Nou, ce inunda cu lumina-i mută seninul viselor poetice, muzica lumii și penelul marilor pictori, mă trezeam fermecată de spiritele lor fericite, genii creative, spirite cu irișii ochiilor dilatați de focul iubirilor patetice, care au hipnotizat pe marele Mozart, Beethoven, Verdi, Bach, Chopin, Enescu, Ciprian Porumbescu și mulți, mulți alții... Doamne, mă uit în jurul meu, mirându-mă în gând, ce drum aglonerat de spirite oamenești sensibile la minunile creației tale aș mai avea de întâlnit și enumerat ! Abia am loc să mă strecor până la picioarele lor... Mi-ar trebui încă nouă vieți să urc până în vârful Coloanei Infinitului creativ, pentru a întâlni împlinirea speranței spre care am pornit, veșnic flămândă... Când am înțeles cât de cât spiritul filozofic al Comediei umane, al Flautului Fermecat în mijlocul naturii, Baletul lebedelor omenești pe lacul destinului, apoi Valsul Dunării Albastre și cel al Florilor de unde și-au luat zborul spre cer Ciocârliile de aur ale marelui Gheorghe Zamfir și speranțele îndrăgostiților în căutarea perechii potrivite, mi-am zis: Doamne, ajută-mă să nu obosesc în căutări ! că nu vreau să mă părăsească niciodată aceste sublime stări, care le-ai dat omului cu atâta altruism, numai să fie fericit, Pentru că, fără iubire, fără minunile naturii și fără bucuriile muzicii, viața oamenilor ar fi fost infirmă, ca fără Divinitate. 28-03-2014
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate