Doamne
pâlpâie lampa de carte
în fântânile nopții cu ochiul deschis caut
nerostirile apasă pe taste toate știu despre tine
și scriu

retras în pupile călit în răbdări
strigătul mut pictat pe o pânză începe să cânte
orice tăcem împreună

orga vântului s-a pornit
de trei ori a suflat mai hain
de trei ori ai fost mai prezent
în golul ferestrei luminà ploaia răscolind preaalbastrul
evantaiul pliat presa întuneric și frig între cute de lemn

paralel bezna urcă tiptil la mansardă
neatinse de lună paharele pline răstoarnă imagini
se stinge și ultimul led tensiunile scad
niciun suflu electric prin trupuri de fiare sunt moarte și alte mașini
conectat cu planeta respir dureros ca atunci
lâng-un un pat de spital când mutai pe acum mai încolo
mai înalt cu o oră printre file desculț răsfoiește doar vântul subțire
miroase a iarbă a praf de ceasloave în muguri e leagănul florii
copacul supus balansării visează la locul cu soare etern și verdeață

păstrez în cutia frumos colorată tot timpul mărunțișuri întăresc linii vechi după
extrag un ultim chibrit să pot luminat să scriu mulțumesc înainte