1.Destinul are forma unei sinusoide pe care se mișcă oscilatoriu o viață cu plusuri și minusuri, create de elementele pozitivului și negativului, de maxim și minim, de optim și mediocru, iar când se face bilanțul, putem afirma că am trăit asumându-ne scopul și rostul vieții și nu am viețuit haotic și hazardat, când plusurile covârșesc minusurile.

2.Scrisul desenează din cuvinte fizionomia artistului prin care curge substanța eterată, subtilă și elevată a transcendentului, interacționând cu substanța grosieră și impură a teluricului, de aceea poeții sunt binecuvântați de Creator și posedă o dimensiune în plus față de vulg.

3.Viața pare uneori un rug aprins mistuind tăciunii din suflet, alteori un viscol înghețând sentimentele, cu sinele un iglu în care ființează eurile zgribulite, însă cel mai grav este atunci când în ea se prefigurează un gol imens prin care mișună nimicul ce a devastat lăuntricul, prefăcându-l în neant.

4.Realitatea se înfățișează privirii esoterice, când ca un pătrat cu laturi egale pe care se întind sufletele cosubstanțiale, cu vârfuri ascuțite provocând suferințe, cu interiorul umplut de conștiința realului și în exteriorul pătratului se întinde nefiindul ; o altă fațetă a realității se înfățișează ca o sferă incluzând în ea umanitatea, alături de lumină și întuneric, teluricul alături de divin, cu substanța formată din antiteze, iar dincolo de sferă se află necunoscutul, necuprinsul, neînțelesul și neimaginatul.

5.Sătul de durerea ca un țipăt macabru și sinistru ce sfâșie neliniștea, omul îi pune pe gură bandă adezivă, însă apare sora ei, suferința ce ocupă aria sufletului și împarte eurilor materiile prime ale funebrului, funestului și deșertăciunii.

6.Uneori cuvintele poeziei rezonează armonios ca o melodie eufonică pusă pe notele lirismului, alteori produc o disonanță, ca o muzică sincopată pusă pe notele abstractului, absurdului și non-sensului.

7.Ne ducem toată viața spitalul cu noi și ne impregnăm cu atmosfera lui maladivă, plină de igrasie și mucegai, cu miros de medicamente, și atunci când boala începe să meargă nestingherită pe coridoarele sufletului, neîntâmpinând nicio rezistență, chemăm rațiunea în halat alb să dizolve boala.

8.Analiza cerebrală disecă adevărurile, pe când analiza afectivă cercetează sentimentele, emoțiile și sensibilitatea.

9.Fantezia este pentru poet ceea ce adevărul este pentru savant.

10.Gândurile își deschid corolele în lumină și se închid în întuneric, ascunzându-se în crisalida somnului.