agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-26 | |
1.Interesant ar fi ca bărbatul să se încarneze în femeie și femeia să se întrupeze în bărbat, pentru a cunoaște substanțele existențiale diferite ale feminității și masculinității.
2.O formă a nerușinării este aceea de a-ți scoate sufletul gol din lăuntru și de a-l arăta oamenilor, evidențiind că este înzestrat pentru reproducere. 3.Reversul iubirii, non-iubirea, dispersează dragostea într-un haos, care bulversează mintea, stările și sentimentele, și distorsionează entropia, până când ființa se surpă în faleza zgrunțuroasă a urii. 4.Uneori irealul ne atrage prin simulacrele relaxării, detensionării și ruperii de realul împovărător, ca un abandon asumat față de lesturile ființiale. 5.Prin creația lirică, am descătușat cuvintele din rațiunea gnomică, am eliberat gnozele din experiența vieții și mi-am pulverizat eul în imaginația poetică. 6.Am măsurat tensiunea vieții pulsând constant viul, desfăcut în corole de reflexivitate, și am cântărit greutatea sinelui și a lumii, constatând că sunt direct proporționale, într-o matematică filozofico-existențială. 7.Eu cred că oamenii normali posedă doar euri benefice, interacționând cu gânduri pozitive, și numai oamenii bolnavi nu reușesc să scoată din ei eurile malefice, ce se află în relație de echivalență cu gândurile negative. 8.M-am văzut în spațiul meu liric și, încântat, mi-am oferit poezia, ca să mă întorc în realitate cu ceva în plus, cu care să-mi extind și desăvârșesc sufletul. 9.Poezia adună într-o învălmășie de arborescențe ilogice abstractul, absurdul și paradoxul, de care uneori liricul are nevoie pentru a se exprima printr-o dihotomie față de proză. 10.Din lumea luminoasă se desprind și se ramifică lumi din ce în ce mai sinistre, în care oamenii dorm înfășurați în umbrele care-i determină să aleagă descendentul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate