tatăl meu nu era niciodată nerăbdător
mereu spunea
să ajungem
acolo
era prezent pentru ce-mi era neclar
și întotdeauna avea un zâmbet
de prea plin sau de neputință
Mihăiță
toate au un rost
până și nerostul pe care-l descoperi
se-mparte la toți
rostiții și nerostiții
nu rămâne nimic în plus sau minus
doar eu azi mă-ncumet să întreb
oare a fost cu adevărat
sau doar îmi închipui
perfecțiunea iubirii lui