O agitație binecuvântată animă de ceva vreme suflarea ortodoxă de la noi, atât la nivel de ierarhi, preoți cât și la cel de politicieni cu mesaj creștin, activiști religioși sau simpli credincioși.
Subiectul acestei agitații și a acestei reacții hotărâte este dorința păgânilor din jurul domniei lor de a perverti natura, sufletul și mintea copiilor cu orele de educație sexuală, în fond o inițiere voalată spre practicile din Sodoma și Gomora despre care vorbește atât de veridic cartea sfântă.
Este de notorietate faptul că, lipsiți de sursa de informații pe care o reprezintă aceste ore de hulă și desfrâu copii nu vor afla niciodată de existența sexului, interpretând probabil primele erecții și primele umeziri ca momente de înălțare cu harul, la îndemnul Sfântului Duh.
Sfânta noastră biserică a fost, ce-i drept, destul de îngăduitoare până acum.
A permis prezentarea în școli a fel de fel de teze și învățături eretice, de la cele de așa zisă geografie în care copiilor li se spune că pământul este rotund, la cele de biologie, despre specii și evoluție sau cele despre istorie, vinovat de omisive în ceea ce privește rolul și implicarea lui Adam și a Evei, a lui Dumnezeu, a Dracului și șarpelui.
Era momentul să se tragă o linie și ce zonă mai bună putea fi decât ora de educație sexuală, acel loc în care păcatele de moarte, „cunoașterea” și „sexul”, se pot întâlni în om, într-o modalitate catastrofală din perspectiva salvării sufletului.
A cunoaște lucrri nu este, din perspectivă ortodoxă, un lucru de fală.
Cu cât cunoști mai multe despre lumea din jur cu atât ai mai puțină apetență să afli părerea unor evrei morți din scriptură despre asta și cu cât înveți să gândești singur cu atât mai mică este dorința să îți cânte popa ce trebuie să înțelegi. Din perspectiva „civilizației” creștine un popor de analfabeți urcând dealul spre moaște în genunchi va fi mereu de preferat unor ochelariști cu preocupări metafizice.
Dar oricât de nocivă este, din perspectivă clericală, cunoașterea, sexualitatea o întrece fie și numai pentru că, la schimb cu promisiunile difuze și greu de reprezentat al unui rai la care ajungi, eventual, după asfixia finală, sexul oferă paradisul în numai câteva minute de rugăciuni și după doar câteva secunde de activitate ritmată.
Cum ar putea niște negustori de iluzii deșarte ca cei propăvăduind creștinismul să se compare cu așa ceva și cum ar putea să nu încerce să reprime sexualitatea, sub majoritatea formelor, partenerilor și practicilor, în majoritatea zilelor și a locațiilor, la orice vârstă s-ar putea și pentru price alt sens decât zămislirea altor credincioși cu minte mică, dar credință mare?
Așa că acest conflict era de așteptat să apară mai ales că ținta reală a acestei atitudini a bisericii este în fapt femeia.
Unul din motivele pentru care și în relatările din biblie dar și în practica religioasă curentă preacurvia este o fărădelege în cazul femeilor, dar o pehlivăneală iertabilă în cazul bărbaților, pentru care ele erau bătute cu pietre și ei cu avertisment, este faptul că, în mod serios nu poți opri vreodată un bărbat normal de la sex.
Tot ce poți obține cu incantații de la ființa încărcată de testosterobn căutând cu ochii scoși cur de femeie este doar să se simtă un pic vinovat după, dar în nici un caz să își neglijeze scopul în viață și obiectivul lui principal – sexul cu harhe, cât mai des, cu cât mai multe, până la andropauză și chiar un pic după aia.
Așa că de voie de nevoie biserica a tăbărât pe femei.
Acestea sunt mai mici, mai docile, intimidabile, mai capabile de autocontrol și mai ușor de dus cu preșul și cu zăhărelul.
De altfel multe dintre ele sunt capabile să se abțină de la sex o săptămână, până își cere partenerul scuze, context de anduranță vis a vis de care câteva luni de post vaginal, ca să scapi de Gheena, nici nu mai par prea multe.
Cum să accepte zilele noastre biserica și religia ca fetele tinere să învețe că sunt stăpâne pe trupul lor, că pot controla și adecva elemente ale sexualității lor și că se pot apăra de relele și pericolele sexului, care vin din necunoaștere și nu de la Satana?
Cum să lăsăm perverșii să spună femeii de ortodox că orgasmul este mișto, poate fi atins și că merită?
Că dacă aud asta femeile și o iau de bună o să se țină slujbele doar între popi.
Desigur că această mișcare stupidă religioasă nu are prea mari sorți de succes. Deja transpiră prea multe informații de peste tot și copii știu să le caute, îndeosebi pe cele despre sex.
Speranța ortodoxiei de a menține ignoranța în domeniu nu are șanse după cum nu a avut nici pe vremea noastră în care, deși nu erau atât de multe surse de informare ca în zilele de astea, am reușit cu toții să aflăm și să aplicăm suficiente.
Din punctul meu de vedere o religie mai permisivă cu nevoile și dimensiunea rațională a creaturii umane ar fi mai adecvată secolului XXI și oricum mai capabilă să subziste ceva mai mult (deși eu rămân ferm convins că în mai puțin de 100 de ani credințele religioase în general vor fi fost de mult expirate).