agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5258 .



luminile din soho
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [emilian ]

2015-07-30  |     | 



nu m-ai crede dacă ți-aș spune că în fiecare zi
mi se întîmplă cîte-o minune de parcă toți sfinții mi-ar da de băut
la botezul prințesei charlotte diana
nu sunt minuni din acelea care te fac să strigi în gura mare
că dumnezeu există
nu sunt minuni din acelea care-ți aduc un loc de muncă bine plătit
ori premii naționale pentru debut
sunt lucruri mărunte pe care le ții doar pentru tine de teamă
să nu le rîvnească și alții
ca montezuma ascunzîndu-și orașul de aur
de oamenii lui cortez

e drept și rugăciunile mele sunt tot mai sucite
la început murmuram tatăl nostru și act de căință
cu glas mai fierbinte ca asfaltul topit
apoi
prin mulțimea celor ce se roagă pierdut
mi s-a făcut rușine că nu sunt diferit
și m-am hotărît să nu-i mai cer nimic
doar îl salut din cînd în cînd ca să am cu cine vorbi

așa că dimineața ridic ochii spre cer
mimez poziția ghemuit apoi strig
dom semaca nu trage
sunt eu emilică
un fel de a spune dacă tot mi-ai dat și ziua asta
măcar fă-o mai blîndă
cînd cred că nu mai există nicio ieșire
spun liniștit doamne sufletul meu
e în mîinile tale
ca paulus generalul în mîinile infanteriei ruse

și iar nu m-ai crede dacă ți-aș spune
că atunci cînd mă rog nu cer nimic pentru mine
în felul meu imperfect sunt un om împlinit
n-am săpat o fîntînă dar ai mei au crezut
că am căzut într-una cînd eram mic și m-au căutat
prin adîncimi cu o cange
n-am sădit un pom dar am îngropat cîțiva oameni
cu speranța că o să-mi răsară aproapele
n-am ridicat o casă pentru că nu-mi place să mut mobila
din cerul unde stau cu chirie
n-am făcut un copil pentru că n-am crescut niciodată
nu am stele în frunte sau vreun talent special
nu am secrete față de nimeni deci
nimeni nu are așteptări de la mine

e drept
uneori îmi lipsește trupul unei femei pe care să umblu cu degetele
ca un curier în prima lui zi de muncă prin soho
dar timpul meu nu se împarte în ore și zile
timpul meu se împarte în dinți de lapte și prăjituri fermecate
pe care maya le gustă la o petrecere cu motanul de cheshire
timpul meu se împarte în oameni ce pleacă și oameni ce vin
să vadă cum ard de viu
ca o lumină ce nu se stinge în tabernacol


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!