agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-29 | |
toamnele astea ar trebui să fie la fel
că-n fond și la urma urmei tipicul lor se repetă bunăoară soarele nu se mai uită în creștetul tău la amezi zi după zi parcă devenindu-i suspect chiondorâș te privește tot mai de jos să-ți vadă ochii și morocănos sau plictisit cine știe după primul deal se ascunde oftând ușurat înroșind cerul bine că am scăpat de privirile lui... dimineața prin ceață zău mi se pare un ochi pervers de bătrân care pândește să vadă ce se mai ascunde sub poalele lumii și dat în mintea copiilor de printre nori știrb râde văzând cum în pale de vânt se descărnează de frunze copacii... dar toamnele n-au fost niciodată la fel cel puțin pe care le știu prima de care îmi amintesc mi-a pus pe cap un gugi împletit din lână brumărie să-mi țină de cald la urechi și bucuros am luat de pe jos două gutui reci galbene și pufoase cu ele în brațele mici le-am dus mamei avea mama un zâmbet atât de frumos mânca-l-ar mama de gospodar că s-a făcut mare și țoc țoc m-a pupat pe obraji am să-ți fac din ele compot... îți amintești Anghelina eram într-a doua veneam de la școală la poartă ajunși mi-ai spus să-ți dau o gutuie eu am zis că-ți dau două dacă mă lași să ți le pun eu în sân ai dat din cap și ai râs... peste ani cred într-a șaptea tot așa toamna la clacă pe lună plină despănușam popușoi și se povestea se râdea se bea must pișcător cu pastamă de miel și zburau știuleții în grămada din mijloc cum stăteam șold în șold te-am întrebat la ureche rugător dacă mă lași să pun mâna pe gutuile tale ai chicotit mi-am strecurat mâna pe sub flanea te-ai aplecat și-n mână-am luat nici mare nici moale doar caldă gutuia și era răcoare dar mi s-a făcut cald de parcă luaseră foc toți știuleții... doamne de multe gutui am avut parte dar ca aceea nici una... ieri la piață erau două babe și o arzoaică până-n doi poli cu gutui am întrebat-o cu ochii la sâni le vinzi Anghelino ea mirată da dar nu mă cheamă așa am râs câș nu contează zic și să dreg busuiocul i-am luat toată traista mi-a mulțumit bucuroasă că prinde cursa de doișpe... na ți-ai adunat gutiile vieții sunt grele ha mustăcesc să văd ce faci acuma cu ele compot dulceață sau numai peltea amintiri gânduri și frunze de-a valma... mi-aud pașii toc toc și mă-ncheptoșesc încă n-ai pasul târșit încă e bine...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate