agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-18 | |
nu sunt viteazul care să doarmă noaptea în cimitir de-aceea
mă precipit s-aprind becul când merg la subsol. visez la zbor dar în avion simt ghemuri de noduri în gât când mă sui. nu-s claustrofob dar nu-mi dau ghes spațiile întunecate tăcute și strâmte. cred că fac parte ca om dintre cei ce-au ieșit și n-au mai vrut să se întoarcă în peșetri dar azi a trebuit să pitrocesc murăturile și-apoi mai sunt pe raft și sticlele alea cu licori de diferite culori... bun. merg aplecat destul îmi fac alții cucuie. boxa-i tocmai la capăt. scârțâie ușa de tablă în draci ca o înjurătură apăsată pe z.aprind lumina. pe cartonul de jos măcel. captivi în clei o droaie de șoareci micuți simpatici și chiar draguți cât sunt de morți. iau o cutie unde să-i pun și-mi aduc aminte că mâine vin de la asociație cu pompierii. materiale inflamabile. benzină motorină diluant vopsele femei nu... oare s-or lua de rachiu? și unde să-l duc la-ndemână în casă acolo am aragazul și devin eu inflamabil păi nu? și totuși sunt multe cutii... când naiba s-au adunat atâtea răgălii? e de muncă și ca orice bun gospodar am nevoie de-un plan așa că iau o pauză să-i dau un șpriț minții să fie vioaie. deșurubez capac după capac și iau câte-o gură că sunt un tip ce nu-i place abuzul și văd că-i bine parcă și becul mai prinde în wați și-i normal să zâmbesc văzându-mă pahar cu două picioare în care prepar un de toată frumusețea cocteil... cutii cutiuțe cu fleacuri arunc în sacul de rafie nădragii geaca pelerina ciorpacul strune bubine plute hăcuite de dracii ăia lipiți amăgiți de mirosul de pește bulendre cizme scorojite scufii pălării... gata cu voi la gunoi. fac trei ture. sus pe ultimul raft zăresc un colț de cutie. în ea surpriză... perechea de pantofi maron încălțați o singură dată la o nuntă cândva hă hă și convins că i-am uitat acolo. cu șanuri în ei par faini piele de piele talpă de talpă de firmă cu ștaif cu blazon ce mai doar că-s uscați ca o mumie și nu știu de ce îmi vine regele-n gând... îi pun lângă murături să nu-i uit. mai fac un carcalete așa să-mi fac vânt și suflu-n furtun până simt ace în fălci și țiuit în urechi. așa mă pitrocește și pe mine viața numai că la mine se lasă cu sudalme și nervi pe când aici olfactivul percepe minunății de mirosuri de ardei gogonele harbuji hrean țelină mere gutui și curechi și moarea asta îmbujorată de sfeclă doamne ce bună-i și încă mai bună va fi în diminețile sărbătorilor de iarnă... în casă încerc pantofii. mă strâng. îi ung cu spirt pe dinăuntru și c-o bucățică de târtiță de curcan încălzită pe dinafară... la cam o oră-i forțez si fudul îi scot la plimbare până la pâine în colț. pe scări simțeam că nu-i dar am zis că-și dau drumul spre bine... vax un chin a fost drumul la-ntors. monturi în comă degete amorțite călcâie cu sânge. cu șanuri în cutie și la pubelă acolo-i de voi... meargă cu ei cine-o vrea spre..."sfintele moaște"...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate