Gând => mărire ce o văd.
Zic, inundarea capului cu fum, cred, nu pot.
Mă măresc unde vreau?
Ideea și gândul “că” ies spre dreapta. 04.01.16
Vin în întâmpinare cu cele din centru dreapta: calusarii mamei, etc.
Când nu e nimic, unde nu înseamnă nimic, pe orizontul din dreapta, nu se pune de rău. Orizontul este semicerc, e curba neagră.
Când văd doi oameni în alb înaintea mea nu gândesc? de rău.
Mă leg de ceea ce este viața în cele două capete rele. 05.01.16
Simbolul din urmă este cel “care”. 06.01.16
“că mama” ca gând care dă sens faptei mele ce urmează să o fac. 06.01.16
“că moare mama” gândul acesta cu verb se face cer în față, din o gură din stânga ies lucruri(oameni) inrozite. 06.01.16

Mulțumirea vine din mine (cel maro-mare din afara imaginii mentale) după ce innumar până la simbol 12 sau 33 (care înseamnă Hristos), unde pun gând n în fața mea(în dreapta) venind 12 sau 33, ajungând astfel la 12 sau 33. Mulțumirea este sferă maro ca un eu. 06.01.16
Am greșit față de mama în superstiția mea, chiar fără să vreau și am început să sufăr. 07.01.16
Seara văd cum credința umbla haotic, în dreapta, pe un perete? Apoi zic, cred.
La început e gândul, care este credința? (știam că în gând este credința și că gândul merge până la credință.)
Și atinge sentiment a ceva (statuie), zic, cred.
Zic, cred, innumar/trăiesc cu credința. Cred când înaintez în superstiție. După superstiție este cred, fără cer.
Cred “că dacă”. 07.01.16
Mi se lăsă pe tâmpla dreaptă superstițiile. 08.01.16
Ascult ave verum corpus de Mozart. Muzica îmi iese prin urechi.
Apoi sunt în mine ascultând “mică serenada” a lui Mozart. Superstiția e în afara mea, e fum negricios.
Observ că dacă ești în un cap crezi. La început erau două capete rele.
Numărând eu transform superstiția care sunt în Iisus Hristos care este.
Eu sunt superstiția! Un eu-sfera albă este împins în ceafă, un eu-sfera albă este împins în frunte. Și îmi dă să crească o creastă (de cocos?).
Apoi îmi vine să spun: mama, te iubesc!
Pornește o liniște din creștetul meu, o rază groasă spre dreapta.
m-am închinat în lumină. Trupul îmi este despicat în două. Sunt lumina curată.
Acuma sunt cu mine. 08.01.16
Cred “că vreau”.