agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-18 | |
Seara începe bine totdeauna la vals. În orașele noi are loc doar în bucătărie și nu e cu muzică. E valsul mut al celor mulți adică dă de două ori sus și ciupește o dată jos, lent.
Cu sunetele astfel suspendate prin inimi naive ne apropiem zilnic de o nouă zi. Astfel nici plictiseala nu se mai apropie de noi, nici selfie. Ne vezi zâmbind de la rafturi până în poze. Zâmbim când toate se întrerup direct în noi răvășindu-ne biblioteca. Singurul lucru pe care îl mai poți găsi sprijinindu-se între minte și inimă e zâmbetul. Așa începe fiecare seară cu un vals mut prin bucătăria de la etaj, orice etaj, orice familie, orice apartament. La știri, totdeauna la știri, se anunță catastrofe sau câini zâmbind. Sunt seri lungi ca la revoluție, dacă cauți mai găsești una neștiută, cu ce mai e prin frigider și suc. Nouă ne plac mesele lungi mimate cu un vals mut la Viena, capitala. În spatele uși e totdeauna holul gol de unde se mai aud câteodată pași, reci, ritmici, de femeie și o bandă de copii cam obraznici pe care sigur i-ar adopta Barnevernet. Noi nu avem nici măcar curiozitatea de a deschide ușa mai devreme de a pleca la muncă pentru că se poate întâmpla să îi întâlnim și nu știm ce se poate întâmpla. Sunt destule bârfe și zvonuri cu temerari care au încercat, mare pagubă și-au făcut. În spatele blocului niște "tineri" din "ziua de azi" ascultă la maxim ceva fâșâieli lângă mașinile din parcare. Ne pun în pericol valsul mut și ne sperie mai tare decât doamna cu tocuri. E un adevărat infern în spatele blocului că bine zic niște "muzicieni". Acolo, în locurile gloriei tinereții noastre, unde am pus piatră pe piatră să facem o lume mai bună s-a ales praful. Zboară ca un nebun printre ambalajele de gunoi care planează până la etajul 4, păsările zmeie, toamna. Acum stau să vină cocori pentru Alecsandri deși nu or să vină la noi. Aici sunt inimi în bucătărie, acordate în vals mut, admirând galeriile de lumini și claxoane din oraș; acolo unde puii galbeni învață zborul. Noi ne îndrăgostim zilnic, altfel ar fi gol și la voi. Aveți bunătatea să ne puneți Rapsodia română din Jeep, iubiților.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate