am rătăcit drumul spre tine
țară
verzi sunt câmpiile invidiei
defrișate
colinele credinței
sclipesc în zare
scăfârlii chele de eunuci

precum un schior
alunecă visul
jos
tot mai jos


la pieptu-ți
haiducii
sug cetini
copiii
rup fașa
curcubeu pe cerul nimănui

au nu te plâng vitejii
din patru-n patru ani
lacrimile lor colorate
nu fac mai amară
coliva

dintre toate țările
uitate de Domnu’ pe pământ
care este mai dată spre adopție
țară

naivi
poeții
se macină


moara timpului
scoate
făină

cu gust de istorie sacră