agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1908 .



Lisboa
personale [ ]
2a

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sorinucu ]

2016-11-20  |     | 



Atât cât am putut să văd din ea, m-a impresionat profund. Lisabona e cea mai mare surpriză plăcută din Europa văzută, iar Parisul cea mai mare neplăcută. Capitala portugheză parcă nu face parte din tot ce știam despre ea din cărți, atlase, filme și povestiri ale altora. Face parte din cutia aceea a vieții care ți se deschide când te aștepți mai puțin și-ți dă aripi noi să trăiești, să nu te oprești din călătorit, să te feliciți că o poți face. Oamenii ei sunt simpli, necizelați, deloc scorțoși, modești, chestie care-ți oferă confort sufletesc din prima clipă. Străzile ei amintesc de Barcelona, ca și clădirile, însă au ceva mai liniștit, mai de cartier, nu de metropolă. Fructele ei sunt cele mai ieftine și mai bune, atât cele din livezi cât și cele din mare. Tramvaiele îi sunt vechi, galbene și dulci, taximetriștii dau mâna cu tine, prețurile îi sunt prietenoase, cafelele aproape gratis și perfecte. Aerul ei e romantic și se aude, încărcat fiind de cea mai melancolică muzică fericită de pe pământ, Măria Sa Fado. Peste tot îți mângîie urechile și pretutindeni obrazul, cum mi s-a întâmplat când am dat nas în nas cu Atlanticul, la 26 de grade ale mijlocului de noiembrie, într-o marți. O doamnă cânta pe bancă și nu avea cutie pentru primit bani. Cânta pentru că nu putea ține fado-ul în ea. Am primit pe obraz, ca un sărut, cântul ei dezinteresat, i-am privit oceanul peste umăr și am simțit că în acel oraș aș vrea să trăiesc pentru totdeauna.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!