agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-12-04 | |
îmi dă un amic din Brașov telefon
îmi spune că are minute nelimitate bravo îi zic n-am știut că ești nemuritor depănăm la greu râzând amintiri renaștem o tinerețe plecată mă-ntreabă dacă mai scriu poezii ca pe vremuri când scriam la serviciu cu creta pe paravane de tablă prilej păcătos să mă laud îi spun așa și pe dincolo cum să intre să vadă... și-mi spune deodată îți amintești atunci la Poiana erai lulea îndrăgostit de o fată eram toată gașca topeam la sticle de bere de vin tu aveai un carcalete de coniac și lichior nu prea vorbeai scriai versuri pe un șervețel la-ntoarcere spre dormitor căutai poezia prin buzunare erai supărat credeai c-ai uitat-o pe masă dar nu acum pot să-ți spun eu ți-am luat șervețelul când am mers la budă m-am șters cu poezia la cur ha ha ha... pe birou sub el pe pat noptieră pe imprimantă pe jos peste tot împrăștiate hârtii cu gânduri fugare sâmbăta e un ritual știu că nu mă voi mai uita vreodată în ele dar le adun punându-le teanc azi nu discuția cu el m-a trezit n-are rost să le țin să-mi fie mulțumire cu tot ce-am gândit cum a fost am trăit frumos în frățească tovărășie cu gândul nu m-a trădat nu l-am spurcat mi-a fost și pat de dezmăț mi-a fost și altar mi-a fost și apă de ploaie și apă de baie mi-a fost și agheasmă și mir mi-a fost pijama și haină de zi veșmânt mi-a fost de lucru de gală... veni-va o zi da veni-va o zi când mirați de ce ni se-ntâmplă amândoi vom muri văd moștenitorul făcând curat grăbit să vândă apartamentul cu brațul plin de hârtii sau burdușite în saci coborând patru etaje supărat că l-am pus la grea covadă cu prostiile mele împrăștiate vor fi în pubelă și poate un boschetar pălit de pântecăraie... bine că n-am dărămat încă soba aprind focul bag câte una devin vii atinse de foc în gură de pară se strâng se-ncovoaie până se sting încă disting pe fața lor carbonizată cuvinte care parcă nu vor să moară... e duminică și foaia asta sâmbătă va arde scriu cuvine ce se vor face scrum scrum și uitare cum fi-vor toate gândurile vieții mele mai dă-le o minimă șansă efemeră și ea trimite-le în lumea virtuală fără pretenția de a le citi cineva sunt gânduri și-atât personale...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate