pe măsura avansării în ierarhia ostășască
primeam responsabilități din ce în ce mai mari
ajunsesem de plimbam pe hartă regimente și divizii
ca pe boabele de fasole de pe țintarul bunicului
întotdeauna în fața unui inamic superior cantitativ
raportul de forțe nefavorabil îl contracaram
prin hotărâri geniale și manevre surprinzătoare
rostul scenariului – să ies întotdeauna învingător
se făcea bilanțul primeam felicitări
uneori promovări ori avansări în grad la excepțional
am jucat tot felul de ipoteze toate numai de apărare
împotriva unor inamici ipotetici nenominalizați
pentru că pe vremea aia ne erau aliați
dar știuți din istorie dinspre toate punctele cardinale
niciodată însă n-am interpretat scenariul din decembrie
de ce din prostie de frică nu era treaba mea
dar s-au văzut consecințele de atunci și până azi

acum nu prea mai avem ce forțe mișca pe harta țării
dar inamicii au rămas aceeași poate mai puternici
dacă îi socotim și pe cei infiltrați în interior
războiul întregului popor s-a dovedit atunci o abstracție
ne-am recunoscut înfrângerea împușcându-ne conducătorul
apoi am plătit despăgubirile cu suveranitatea și economia
acuma însă războiul împotriva întregului popor
e o cumplită realitate și armata ne e atâta de departe
în țara secătuită cu ce vom mai plăti noua înfrângere?