Călărași, ora 19:21, sâmbătă, 7 ianuarie. Ninge, nu altfel decât ca-n Frații Grimm. Pe alocuri, troienele sunt și de 2 metri. Stația meteo locală afișează: -12 grade Celsius, se simte ca -22 grade Celsius. Vânt: 28 km/h, dinspre NV. La orice colț de stradă te aștepți nu să vezi oameni, ci reni. Sau pinguini.

Batman, că și el e om

La intersecția străzilor Belșugului și Mușețelului, aproape obscură, se ghicește o bisericuță. E capela Sfântul Lazăr, din Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva. Zona se numește, pe bună dreptate, Saigon. Biserica e înconjurată de blocuri muncitorești, de nefamiliști, devastate. În întuneric, parcă e un colț de oraș imediat după explozia unei centrale atomice situate extrem de aproape. Lăcașul de cult a apărut ținându-se cont "de nevoia călărășenilor din Cartierul "2 Moldoveni" de a avea un loc de rugăciune, reculegere și liniște sufletească". Prin geamul ușii, se zăresc câteva bidoane cu apă. Vreo 20. Bănuim că-i apă sfințită, doar a fost sărbătoarea Bobotezei. Apă sfințită, plată. 5,5 lei, 10 litri, de la supermarketul din apropiere. În rest, țipenie. Parcă sunt vreo două umbre, vând țigări de contrabandă. Sau sex, nu suntem siguri. Preotul paroh se numește Eugen Tudorache. Cei din zonă îl poreclesc Batman. Răspunde la numărul de telefon 0723-306318. Îl apelăm, cocoșați de ger, dar și gâtuiți de emoție. Și de speranță. Ne gândim că minunile, faptele bune în general, nu se fac numai în preajma Crăciunului, ci și în seara de Sfântul Ion. Care bea de stinge, că e și el om.

Hai pa, din casă-n casă

- Săru-mâna, părinte!
- Doamne-ajută!
- La mulți ani! Sunt aici, între J-urile astea, unde dorm și eu în noaptea asta?
- Păi eu de unde să vă spun?! Nu știu!
- Păi nu mă lasați și pe mine în biserică, să stau noaptea asta, sub o pătură?
- N-am cum, nu vă pot lăsa-n biserică!
- Aooleo, păi dacă mor în seara asta?! Că e un ger de nu mai pot!
- Păi trebuia ziua să dați telefon, să mă sunați, să mergem undeva, să vedem dacă e centru de primire aici în Călărași, la spital sau undeva la primărie.
- Păi și biserica nu poate să m-ajute? Mi-e și foame! Mi-e și frig!
- Luați legătura cu una din bisericile care are centru social făcut. Eu nu am centru social. În biserică n-am cum să las pe cineva să doarmă! Păi biserica Ioan sau Sfântul Nifon au centru social. Încercați să vorbiți cu dânșii, acolo.
- Mai ajung eu pe frigul ăsta?! Mă bag într-un bloc și dorm acolo!
- Toată ziua de ce nu v-ați îngrijit?
- Nu mă gândeam că o să fie așa ger, părinte! Am și băut...
- E! Eu n-am! În biserică nu pot să primesc oamenii să doarmă peste noapte!
- Și altă soluție n-aveți?
- Vă trimit la una din bisericile care are centru social.
- Și nu mă duceți dumneavoastră acolo?
- Eu acuma nu sunt acasă, eu sunt plecat cu Botezul, din casă-n casă.
- A, cu cerșeala, cu cerșeala! Deci când e vorba să ajutați un om aflat la ananghie, nu vă doare inima, dar așa, cu cerșeala, vă duceți, nu? Bine, hai pa!

Dumnezeu are alte obiceiuri

În cursul anului trecut, administrația locală a alocat bisericilor călărășene suma de 829.000 lei. Parohia unde activează Eugen Tudorache, alias Batman, a primit suma de 35.000 lei. Tudorache știe să ceară, dar nu știe și să întoarcă darul. Sau celălalt obraz. În schimb, se îngrijește ca în fiecare zi de 14 octombrie, să plimbe niște boarfe, într-o cutie, care sunt prezentate drept veșminte ale Sfintei Parascheva. Boarfele alea sunt făcătoare de minuni. La -12 grade Celsius, în beznă, Dumnezeu are alte obiceiuri, dar nicidecum să se îngrijească să mai facă ceva uluitor. Vom dormi în unul din blocurile devastate, îndoiți de ger. Asta după mintea preotului. Doamne-ajută!

Reload, pe Europa FM

În celălalt capăt al orașului, la Parohia Adormirea Maicii Domnului, ușile sunt și ele zăvorâte. Strașnic! Biserica se află într-o fundătură botezată strada Bobâlna. Citim și rămânem siderați: "Arăta-se-vor vouă faptele voastre și veți lua plata voastră." La avizier, aflăm că preot paroh este Pavel Dorin Petronel. Are și un număr de telefon pentru cazurile de urgență: 0751-156132. Pe același avizier e trecut și numele dascălului: Paul Agapie, 0728-136587. Aflăm de ce este biserica închisă, la -12 grade Celsius. Cu precizarea că se simt ca fiind -22 de grade. "Biserica este închisă pentru că noi am avut o înmormântare. Și acuma am terminat și noi înmormântarea. Și acuma vin și eu înspre biserică."
- Da, părinte, dar mi-e frig! Eu nu am unde să dorm la noapte!
- Păi și nici în biserică nu vă pot lăsa să dormiți!
- Păi de ce, părinte? E casa lui Dumnezeu!
- O fi casa lui Dumnezeu, dar nu pot să vă las să dormiți în biserică. În biserică nu se poate dormi!
- Părinte, îmi e frig, părinte!
- Da, eu vă înțeleg că vă este frig... Ce vreți să vă fac eu, acum, la ora asta? Și biserica este închisă pentru că avem un program!
Pavel Dorin Petronel e lovit, brusc, de un moment de inteligență: "Eu nu știu acuma ce încercați să faceți dumneavoastră, ce anume, probabil că o să fie ceva pe la Antena 3, pe la Realitatea ceva, convorbirea asta să fie dată, eu nu știu care este sensul". Se oferă să ajungă în fața bisericii, în maxim 15 minute. Asta ca să nu devenim un sloi. De gheață sau de ură. În jur, se aud doar câinii lătrând. Și se aud sirenele mașinilor de urgență. Parcă vine potopul. Reload! Vine el, potopul, dar în nici un caz părintele. După un timp, ne lăsăm păgubași. "Continuăm cu alte știri peste o oră. Rămâneți cu Adi Luca, pe Europa FM!" De la călărășeni, Parohia Adormirea Maicii Domnului aluat, anul trecut, 500 de milioane de lei vechi. Să fie primiți!

Agheasmă, ca să-i bage mâna-n buzunar

Un gospodar întârziat își face de lucru prin fața porții. Dă zăpada, la lumina unui bec chior. Ne spune că anul ăsta a scăpat, nu l-a găsit acasă părintele Pavel Dorin Petronel când a venit cu găleata de agheasmă, ca să-i bage mâna-n buzunar. În rest, vântul începe să capete putere. Și suflă, și suflă! Gospodarul ne dă dreptate: "Păi da, poate că era un amărât și nu avea unde să stea. Se băga și el acolo și stătea ca un câine!" Deh, "Europa FM, pe aceeași frecvență cu tine!"

Halucinantă, la Brașov

Puișor Arcadie Alin, alt preot care propovăduiește mila creștină, e parohul catedralei Sfântul Nicolae. Discuția cu acesta e halucinantă. Pare un capitol din Versetele Satanice, în variantă creștin-ortodoxă, ceva între mutul care vorbește și surdul care aude:
- Părinte, săru-mâna!
- Să trăiți!
- La mulți ani! Ce vreau să vă rog... Eu sunt aici, pot să intru și eu în seara asta să dorm în biserică?
- Nu știu cine sunteți, că nu...
- Nu am unde... Am încercat la primărie, nu am unde să dorm și mai am niște credit, să sun la un preot...
- Eu nu sunt în localitate, sunt plecat. Sunt la Brașov.
- Că mă gândeam că în seara asta sunt minus 15 grade afară, bate și vântul și mi-e să nu mor în seara asta!
- Doamne-ferește. Dar eu sunt plecat, n-am cum!
- Sunteți în concediu?
- Nu, dar ziceți-mi cine sunteți dumneavoastră!
- V-am zis că sunt un om al străzii, sunt vai de capul meu.
- A...
- Mă gândeam că intru și eu în biserică și găsesc și eu un ceai cald, o pătură...
- ...
- Am zis să vin la sfânta biserică, aici sunt primite toate sufletele d-astea rătăcite!
- ...
- Alo?!
- Da, v-aud.
- La asta mă gândeam...
- ...
- Alo?
- Eu nu sunt aicea, sunt la un botez.
- Dar celălalt părinte nu poate să vină să mă ia de-aici, să-mi dea o cană cu ceai?
- ...
- Nu credeți că poate să facă asta, nu?
- ...
- Dar poate să vină să-i dau niște bani acum, să-i dau vreo 5 milioane?

Ioniță-meteorologul

Ioniță Marian este celălalt preot de la Catedrala Sfântul Nicolae. E ceva mai cooperant:
- Alo?
- Da.
- Bună-seara. Am vorbit cu părintele Arcadie și mi-a zis că este la Brașov.
- A, a plecat la Brașov, a?
- Mi-a spus că e în concediu. În concediu e, nu?
- Îî, nu știu, are treabă acolo!
- Da, bănuiesc că e în concediu. I-am zis, părinte, eu sunt aici în fața bisericii și mă gândeam că în seara asta dorm și eu în biserică. Nu am unde să mă duc.
- Da, da. Păi în biserică? Păi unde stați?
- V-am zis, stau în fața bisericii și am zis că vine cineva, găsesc și eu ușile deschise, că așa se face, e noapte, e frig, e ger, măcar bisericile să le avem deschise, s-o găsi acolo o pătură, un ceai cald, ceva...
- Da...
- Așa mă gândeam.
- Știu eu?
- Au anunțat -20 de grade în seara asta, o să mor pe stradă, aici, în fața bisericii.
- Da, da... Păi nu aveți unde sta?
- Sunt boschetar, domnule, și am numărul de telefon d-aici. Am băut niște țuică, niște d-aia și acuma stau aici... Mă duc în parcul ăsta de lângă biserică.
- E cam problematic că... Dar poate că n-o să fie frig așa, cred că de mâine o să fie.
- A, deci poate am noroc, cum ar veni!
- Da, da.
- Să-mi ajute Dumnezeu să am noroc, să nu mor!

Trăgând piciorul

- Deci dacă a plecat înseamnă că n-o să mai vină mâine, nu?
- Păi nu știu dacă mai vine! Mi-a zis că e în chindii!
- Da, da.
- Eu, de fapt, sunt boschetar, dar mai și cerșesc, eu aveam înțelegere cu părintele, bă, eu mai vin aci, să vin să-ți dau și 5 milioane. Ca să fie primiți!
- Numai 5 milioane?
- Părinte, dumneavoastră nu sunteți în slujba comunității? Bisericile astea nu sunt finanțate de comunitate?
- Nu știu, e o discuție mai lungă.
- Când vă duceți la primărie, cu căciula-n mână la primar, să vă dea bani, să reparați clopotnița și nu știu ce, înseamnă că dumneavoastră sunteți finanțați de comunitatea locală. Or eu m-am așteptat în seara asta să găsesc o biserică deschisă, în orașul ăsta nenorocit, și un preot care să dea o cană cu ceai.
- Dar noi nu avem, cum să spun eu, așezământ social.
- Nu se găsea o femeie să facă o canistră cu ceai, să lase aici, poate trecea un amărât să bea un ceai cald?
- Nu, cum să vă spun eu, uite, mergeți, de exemplu, la biserica-ceea dintre blocuri. Ei și-au făcut așa, o mică căsuță acolo, lângă biserică, dar noi nu avem, trebuie să ne facem. Asta e problema.
- Dar vi se pare normal ca bisericile să fie închise noaptea, mai ales în condiții de vreme extremă?
- Nu avem cum să le ținem deschise. Că bisericile le ținem așa ziua, uite, și mâine, de exemplu.
- Da, mâine, când vă duceți cu crucea, cu boboteaza și să luați banii cu găleata, dar așa, noaptea, că poate vrea să se ascundă un suflet, să stea acolo, să pună o pătură pe el, să doarmă în seara asta!
- Cum să spun eu? Păi noi nu avem așa, de exemplu, dacă aveam o mică clădire, un așezământ social, da, făceam așa ceva, dar nu avem că nu a fost prevăzută biserica cu așa ceva.
- Părinte, în seara asta mie îmi este rău și vreau să mă rog lui Dumnezeu. Am venit la biserică, să intru și să mă pun în genunchi în fața lui Dumnezeu.
- Eu vă cred, eu vă cred.
- Așa mi-a venit mie, pur și simplu! Acuma simt eu nevoia!
- Da, dar, cum să spun eu, avem și noi un program. N-avem cum să ținem așa biserica non-stop deschisă. Avem un program. Uite, mergeți la biserica-ceea dintre blocuri... Ei au o clădire-așa prevăzută pentru cei care vor, vor...
- Păi și nu mă luați dumneavoastră să mă duceți?
- Păi asta este că noi nu avem așa ceva.
- Nu, știu că nu aveți, dar nu mă duceți dumneavoastră la biserica aceea... să mă culc și eu în seara asta?
- Păi eu cum să vă duc? E acolo...
- Păi sunt 4-5 kilometri până acolo. Eu abia mă mișc de frig, trag un picior că mă doare și mă gândeam că poate îmi dați și mie 10 lei să iau un taxi...
- Acuma... Nu știu... Că nu pot acuma...
- Nu puteți acuma! Am înțeles! Bine, hai că vă aștept mâine cu agheasma, cu aia, că vă dau eu 5 milioane, hai! Bine, seara-bună! pa!
- Bine, sănătate.

Colebil cu ciorbă de perișoare

E cald la Căminul pentru persoane vârstnice Antim Ivireanu. E tot la marginea orașului. Nu e atât de târziu, dar s-a dat stingerea. Sunt toți retrași prin camere, se uită la televizor. Cina s-a servit la ora 17:00, s-au mâncat macaroane cu brânză. La prânz s-a servit ciorbă de perișoare. Dar și pilaf cu carne de pui. Într-un raft, e o minifarmacie. Diclofenac. Colebil. Aspacardin. Diazepam. Nu sunt aduși aici oameni fără adăpost. Cât au fost blocate drumurile naționale, cei rămași înzăpeziți au fost cazați la căminul unui liceu din apropiere. Boschetarii sunt duși la centrul de noapte. E cunoscut călărășenilor drept vechea pușcărie. Nu găsim înțelegere, nu vrea nimeni să ne cazeze la azilul de bătrâni. În primul rând că arătăm în putere. Apoi cică suntem și bine îmbrăcați! De permanență e Alina Ilie. Ni se recomandă să dormim la cineva care să ne țină de cald, la spate.

Major cu o bucată de cârnat

Azilul de noapte e tot într-un capăt de oraș. Sunt două camere amenajate, cu 6 paturi în total. E adus un singur om al străzii. Bântuie coclaurile de la 18 ani, după ce a ieșit dintr-un centru de plasament. Adică de vreo 10 ani. Statul și-a făcut datoria, omul a devenit major, așa că a fost lăsat să bântuie. A fost adus de un echipaj de poliție, a fost găsit prin gară. Ni se spune că mai sunt și alții, destul de mulți, dar se ascund, într-o astfel de noapte, cu un ger cumplit, prin scările de bloc. Există și o bucătărie amenajată. Sunt porții de fasole. Sunt zeci de sandvișuri, toate numărate. Vor fi date pe listă, de către administrator. Boschetarul se numește Lazăr. Are o pungă. Ține în ea niște pâine, un pulovăr, o bucată de cârnat. "N-am familie. Mamă am, dar m-a părăsit". Va avea unde să doarmă în seara asta. Potopul căzut peste oraș e o bucurie pentru el. Face ceva bani dând zăpada. Sau spărgând lemne. Asta ziua. Noaptea, el și alții ca el sunt adunați de mașinile Ministerului de Interne. Până la Dumnezeu, te caută poliția!

Într-un suflet

Se numește Marian Popa. Este preot la parohia Sfântul Gheorghe, în Călărași, situată pe strada București colț cu strada Libertății. La fel ca și în celelalte cazuri, îl sunăm, îndrugându-i aceeași poveste: ne e frig și nu avem unde dormi peste noapte. Până să ajungem la el, i-am sunat colegul, pe Florin Dumitru. Scrie că e preot coslujitor. A avut grijă să ne repeadă: biserica nu e hotel! Marian Popa vine într-un suflet. În nici un sfert de ceas. În seara asta, ne va lua dascălul lui acasă. Ne va pune în față și o farfurie cu mâncare. Caldă. Gestul lui nu ne uimește, mai mult ne sperie. E primul preot care, în plin vifor, aleargă să ne dea o mână de ajutor, crezându-ne în primejdie. Nu știm dacă trebuie să-i strângem mâna sau să-l luam, pur și simplu, pe după umeri, ca într-o îmbrățișare abia schițată. Ne explică de ce ne va caza la dascăl. "Biserica nu poate fi folosită pentru cazuri din acestea." Recunoaște că asta nu e o scuză și că nimic nu te poate face să nu fii om, să nu dai dovadă de compasiune. Ne întreabă cu voce blândă, după ce se dumirește că totul a fost un test: "E nevoie de ceva, e cineva?" Dumnezeu, în tot timpul ăsta, face îngeri de zăpadă. La Călărași, de mâine, vor fi minime de -22 de grade Celsius. Cum ar veni, în Bărăgan vor crăpa pietrele.