“Totul”
Pastilă pentru oameni simpli

Am găsit pe internet cum au interpretat diverși gânditori semnificația acestui cuvânt.
Pentru Moise „Totul” era legea.
Iisus ne-a lăsat ca învățătură că „Totul” e iubirea.
Marx a elaborat o doctrină spunându-ne că „Totul” e capitalul.
În această frământare pentru a găsi adevărata semnificație a lumii a venit Freud și a decretat: sexul e „Totul”.
Nici Einstein nu a fost mai prejos, a demonstrat că „Totul” e relativ.
Într-o zi de august, plină de lumină și căldură, am apărut pe lume Eu, când „totul” era sub semnul întrebării. În fiecare zi avea alt înțeles. Când am început să conștientizez ce este în jurul meu, Eu reprezentam „Totul” în acel univers. Tata m-a ponderat și m-a învățat că „Totul” e trinitate, Dumnezeu, Iisus și Sfântul Duh-Spiritul. Începusem să merg la școală și alta era învățătura, „Totul” era socialismul victorios care se va impune în lumea întreagă. În 1965 cînd am terminat liceul, o nouă epocă începea, conducătorul de atunci al țării ne-a insuflat avântul revoluționar că noi, oamenii vrednici din această țară, „vom face totul”! Și an de an l-am tot făcut până când “Totul” a devenit nimic în 1989. Și după 1989 „Totul” a rămas nimic! Între timp am ajuns la vârsta senectuții și uneori, când mă trezesc noaptea din somn, mă întreb, ce semnificație are “totul” pentru mine?
Totul este viața, în afara ei nu mai există nimic, nici lege, nici iubire, nicii un fel de capital, nici sex, nici relativitate, nici măcar nimicul despre care vorbeam. Afirmațiile marilor gânditori sunt complementare, toate se întregesc în viață.
Așadar bunul suprem al acestei lumi este viața! Aceasta este deviza mea, prețuiesc viața, fiecare zi, oră, minut, clipă, respect spiritul legii, iubesct tot ce mă înconjoară, fac mici economii, (capital) să fiu înmormântat în respect când s-o întâmpla, cât despre sex... să vorbească alții, deși recent iar m-am îndrăgostit, culmea, de nasul unei doamne de la APIA, Daniela. Despre dragostea mea pentru acest nas aș fi vrut să scriu o epopee, dar după cum se știe mi-a luat-o înainte Gogol! așa că am revenit la preocupări mai pământești.
Nu îmi propun să fac “totul” că nu e posibil și învățăturile pe care le-am acumulat până acum sunt complementare, nu le arunc la gunoi, nici nu devin robul lor. Prețuiesc viața așa cum e, cu bune, cu rele, cât va mai fi! Așadar mă repet, pentru mine „Totul” este viața. Uneori mă cuprinde îndoiala, am citit sau am cunoscut oameni care mărturiseau că își dau viața pentru o ideee! Că un principiu contează mai mult decât însăși viața! Metaforic, Soljenițîn spunea că ideile nu pot fi ucise. Poate că avea dreptate, la început a fost cuvântul și cuvântul era totul! Nu exista viață, universul era o nebuloasă, peste toate trona doar cuvântul. Cred că asta echivalează cu Dumnezeu.