Aștepți ceva măreț
fulgerător
eliberator
iluminant
edificator
decisiv
irefutabil...

Așteaptă cititorule, că și eu aștept.

Va veni și acel ceva care ne va scoate din gelatina asta în care am picat.
Spun aceasta pentru că știu că și alții au pățit-o
și doar de aceea spun.
Vorba fratelui Kafka:
Disperarea, atunci când dispare (pentru că și ea dispare la un moment dat, orice-ai zice),dispare zic, asemenea unei femei care se îndepărtează până dincolo de orizont,
- ei bine, locul acela în care ea dispare,
în care ai pierdut-o din ochi,
locul acela nu mai trebuie privit,
căci dacă privești într-acolo,
vei deveni o stană de sare.
Știi ce zic?
Și nu că zic eu, Kafka zice.

Se citește atât de puțin și de prost încât atunci când scriu vorbele celor care m-au mișcat, mă las tentat să nu mai pun ghilimelele.
De altfel corectitudinea morală l-a pierdut pe regele Mihai.
Am aflat și eu acum, la moartea lui, în 2017,
că,
în 1992,
atunci când a fost lăsat să vină în țară,
după ce și-a dat cuvântul comuniștilor că se va întoarce imediat acolo de unde a venit,
a fost rugat de un grup de oameni luminați la cap
să rămână,
pentru a încerca împreună să facă ceea ce ar fi trebuit făcut.
El a refuzat însă.
Își dăduse cuvântul.
Comuniștilor.
Iar faptul că am corectitudinea morală
de a nu elimina consoana ”n” din cuvântul care îi numește pe acei nefericiți
mă pierde pe mine însumi chiar în aceste momente căzute din Timp.
Păi Carol, când a promis că se întoarce de unde a venit s-a mai ținut de cuvânt?
Păi vezi?
Așa se face politică,
nu așa...

Se citește atât de puțin, cititorule,
atât de puțin
și atât de prost...
În zeama aceasta care se scurge de pe masa Timpului
numai tu și cu mine
citim.

Stai.
Așteaptă.
Ai răbdare.
Stai în fotoliu și nu fă nimic.
Nu scrie, că nici eu nu scriu.
Nu citi, că nici eu nu citex.
Nu pot.
Stau în fotoliu și joc un joc tâmpit pe calculator.
Un joc în care totul se repetă.
Nu demult am dat cu ochii mei de un interviu
în care Salman Rushdie mărturisea,
un pic amuzat,
că tot chinuindu-se să scrie,
la un moment dat a devenit campion mondial la Super Mario.
Mondial, atenție!
Nu făceam nimic, mă uitam pe pereți practic.
Și televizorul era acolo, undeva pe perete.
Și Rushdie vorbea,
vorbea.
Și cumva m-am eliberat puțin.

Acum de exemplu, m-am așezat ca de obicei în fotoliu și mă uit pe pereți de vreo două ore.
Am trei pisici.
Una obeză, una neagră și alta sumbră.
Cea obeză s-a oprit în fața mea pe covor
și începe să-și facă toaleta.
Privind-o încep să înțeleg de ce ea,
pisica,
etalonul curățeniei,
umblă prin casă de câteva săptămâni încoace
cu blana de sub coadă murdară
de rahat uscat:
în ciuda eforturilor susținute de a-și șterge fundul,
nu mai poate ajunge acolo cu limba
din pricina burții!
Și înțelegând mă mai eliberez puțin.

Regele Mihai a murit.
Unii spun că tocmai prin moartea lui i-a învins pe toți.
16 decembrie 2017
Privind puhoiul de oameni care umple străzile, ca o imensă vomă neagră, pentru a ”onora” memoria Regelui
mi s-a părut că aud ce-și spune în mintea lui poporul meu.
Mi s-a părut că aud așa:
”Acum putem ieși, nu mai riscăm nimic, nu ne mai vinde nimeni țara.
Și apoi cum să ratăm ocazia de a arăta lumii cât de buni suntem,
cât de iubitori,
cât de pioși?”
Dar ei nu își respectă decât propria spaimă de moarte frate!
Cam atât.
Cam atâtica.
Nimeni nu poate învinge asta.

”-8 grade în București, -7 la Cluj, -4 la Suceava. În perioada următoare vremea va fi mai caldă decât în mod obișnuit...”.
La radio se spune adevărul.
Și dacă stai suficient de mult degeaba, fără să faci nimic,
încep să apară conexiunile.
Nu, nu adevărul ăla din cărțile vechi,
ci cel care vine dacă chiar stai degeaba.
Cu adevărat degeaba...
Ca Buda sub smochin.
Sau măslin?
Ce vreau să spun?
Nu e ca și cum ai înțelege,
ci ca și cum ai vrea să înțelegi.
În fond, e destul de caraghios ca, la 22 de ani, cât aveam eu la revoluție,
să-ți imaginezi că, dacă tu și tac-tu, toată copilăria ta,
stăteați ca boii și ascultați în bucătărie Europa liberă și lăcrimați când auzeați vocea Regelui la fiecare Crăciun,
toți ceilalți români,
frații tăi cum ar veni,
făceau, în același timp, cam același lucru
și ardeau de nerăbdare să vină momentul ca să-i dea jos pe comuiști și să-l pună pe el, pe rege acolo unde-i era locul.

Stai puțin!
Păi nu fratele meu!
Nuuu!
Stai puțin!
Aicea este țara mea!
Așadar când zicem Jos Comunismul!
- că de-aia îmi bubuia inima când am văzut asta scris pe un zid
în timp ce eram în autobuzul care mă aducea de pe șantierul unde lucram
spre Sala Palatului -
- că Jos Ceaușescu am mai văzut, ok -
dar Jos Comunismul era altceva
- ei bine, frate, nu.
Nu era deloc altceva!
Jos Comunismul era de fapt doar același Jos ceaușescu,
adică să vină unul mai blând așa, să nu-i mai vedem fața lu ăla
- atâta vroiau ei!!! -
atât!
atâtica!
un fel de ciorbiță caldă - fără ardei, știi?
Cu puțină smântână dacă se poate.
Și nu foarte fierbinte.
Știi, e o chestie de nuanțe aici.
Așa am aflat și eu că dacă vroiai ce vroiam eu,
adică drumul simplu și scurt către normalitate,
adică să rupi ce au croit comuiștii
și să legi nodul acolo de unde a fost rupt,
simplu și clar,
să-l pui pe rege la loc adică,
de fapt ești golan, vândut, nu ești bun român.
Nu ești tolerant,
fratele meu cititor degeaba!
TO-LE-RANT
Cam așa.
Spaima de necunoscut.
Aia e!
Rațiu.
Cum îl vedeau ei, frații mei,
semenii mei,
pe Rațiu
atunci când l-au votat pe Iliescu,
atunci în 90?
Cu coarne?
Negru?
Cu coadă?
Un fel de Jabba din Războiul Stelelor probabil.
Vorba cântecului: Steleleca Recad
nu pier
Stelelca Recad
se mută pe un alt cer...

Și pe dincolo:
eu, sincer să fiu, nu am fost niciodată prea deștept.
Zău zic!
La școală nu am luat niciodată note mari,
cartea nu-mi plăcea,
la facultate am repetat un an,
cu gagicile n-am fost prea isteț,
nu am publicat nimic până acu la 50 de ani,
etc.
am trăit cumva într-o permanentă stupefacție.
Nu mi-a plăcut să conduc alți oameni.
Cum simțeam că mă ridic puțin deasupra lor, imediat îmi venea să vomit.
Și atunci cum de a luat nene Iliescu 90% din voturi în 90?
În fond poate că tâmpitu ești tu.
Nu se poate ca milioanele alea care au votat să fie toți cretini și tu deștept.
De-aia zic: nu trebuie să faci nimic.
Stai în fotoliu și așteaptă.
Fă-te că scrii.
Eu, cum nu eram prea bun la bătaie la școală, m-am gândit să mă fac intelectual.
Dar nu chiar atunci.
Mi se părea stupid să-ți placă cartea atunci.
Așa că luam bătaie dar nici nu citeam.
De citit mi-a venit mai încolo, pe la 35...
Ce s-a întâmplat între timp n-aș ști prea bine să zic.
Un fel de stupefacție non-stop.
Un fel de oglindă pentru mirările celor din jur.

”Ai burtă de vacă porționată, la doar 5.49 lei caserola. Ai ceafă de porc cu numai 12 lei kilogramul!”
La radio se spune adevărul.
Eu zilele trecute intrasem la Kaufland să-mi iau ceva de mâncare,
niște pâine, un parizer, niște brânză ceva.
Și cum mă plimbam eu cu ochii pe pereți așa
dau deodată peste o chestie frumos ambalată și colorată,
o caserolă pe care scria mare și frumos:
BIBILICÃ IMPERIALÃ.
Bibilică imperială,
made in Italy,
asezonată frumos cu de toate,
inclusiv lămâie,
nu mai știu ce ierburi italienești,
doar să o bagi în cuptor și gata.
Alături tot așa,
rață cu portocale, made in Italy.
Și nu foarte scump frate!
Putem să spunem că o ducem rău?
Păi cum să nu-mi iau bibilică imperială cu 20 de lei caserola când parizerul e aproape la fel?
Deci am votat cu Iliescu și am ajuns în capitalism?
Sau cum?
Ce se întâmplă de fapt?
Afară lumini, firme luminoase, te urci în avion și te duci unde vrei tu cu douăj de euroi, te duci la piscină cu 20 de lei intrarea, cu vestiare curate, apă curată, saună etc, ca boierii ce mai. Își iei mașină bunuță din 2-3 salarii...
Nu e ca și cum ai înțelege, ci ca și cum ai vrea să înțelegi.

Domnule dragă,
scumpul meu frate care citești acuma ce nu scriu eu:
dacă te dor chestiile astea și nu înțelegi, fă și tu ca mine: stai degeaba.
Dar degeaba ăla să fie degeaba, nu glumă, mă-nțelegi.

De exemplu de ce nu ai scrie o carte frumoasă, cu tot ce-ți trece prin cap, pe care s-o intitulezi, simplu, ”CÃCAT”.
De ce nu?
Ia vezi ce spune contele de Caylus...
Păi nu spunea el,
și acu chiar că ghilimele au rostul lor strict:
”Nici o opreliște, în vechea Romă, să faci uz de termenul CÃCAT. Horațiu, gingașul Horațiu și toți poeții epocii lui August îl folosesc în zeci de locuri în operele lor...”
?
Și-atunci?
Doar atunci.”

” - Ce-și dorește femeia anului 2018, acum la început de an?
- Își dorește multe pentru că e o femeie complexă”
- chiar în clipa asta, la Radio România Actualități, 16.01.2018 ora 20.33, interviu cu psiholog (femeie) și reporter (femeie):
”- Care este drumul corect pe care femeia anului 2018 trebuie să îl apuce pentru a atinge obiectivele pe care orice femeie și le propune?
- În primul rând trebuie să fie o femeie funcțională.
Femeia funcțională este o femeie feminină...”

Adieu mon ami.