singurătate dragostea mea ascunsă
din niciunde nu se poate evada chiar cuvintele toate creatoare de lume nu mai pot da seama de mărturia mea
când sunt aici uit clișeele cu care ceilalți mă îmbracă
aleg un suspin cu care se pot înțelege ființe
altele
nevăzute inimii voastre

pe la voi se duc aceleasi războaie orgolioase
un fel de moarte acceptată de toți
același râs lipsit de patimă
un costum de îmbrăcat pe rând nu poate avea linia vrerii noastre

drumul acesta venele lui inextricabile
străbătut din copilărie de mii de ori
cerceii fragezi ai vițelor de vie gustați în tăcere
despre bucuria aceasta singurătate încerc să spun acum